Sfîntul şi Marele Sinod Panortodox 2016 (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

În curînd, va avea loc, la Constantinopol – în Fanarul din Istanbul -, Sfîntul şi Marele Sinod Panortodox, care ar fi trebuit să se desfăşoare în acelaşi timp cu Conciliul Vatican II, al Bisericii Catolice, însă războiul rece şi trecerea de la colectivismul ortodoxo-comunist la capitalismul liberal, anglo-mozaic, au fost impedimente greu de depăşit.

O retrospectivă. Împăratul Constantin cel Mare a convocat, la Niceea, primul Sinod/Conciliu al Bisericii, unde s-au pus bazele dogmatice ale noii religii de stat. Împărţirea Imperiului Roman, în Imperiul Roman de Apus şi Imperiul Roman de Răsărit, a creat, în timp, două Biserici, care s-au separat, în mod tragic, odată cu Marea Schismă, din anul 1054. În urmă cu o jumătate de secol, Papa Paul VI şi Patriarhul Athenagoras, iar, în acest an, Papa Francisc şi Patriarhul Bartolomeu s-au întîlnit la Ierusalim, rezultatul fiind un conses din ce în ce mai acceptat de creştini – Biserica universală respiră cu doi plămîni.

Ocuparea Crimeii de către Federaţia Rusă, după ce, în urmă cu două decenii, aceasta garanta, împreună cu Marile Puteri, graniţele Ucrainei, crearea Uniunii Economice Eurasiatice şi, mai ales, reactualizarea panortodoxiei şi panslavismului readuc în actualitate războiul rece. Proiectul imperial al preşedintelui Vladimir Putin surprinde, întrucît Rusia nu a depăşit slăbiciunea sovietică socio-economică, dependentă de industria extractivă şi de scăderea demografică. O modernizare a lumii greco-pravoslavnice, fără, sau chiar împotriva Occidentului, este greu de imaginat, de aceea criza ucrainiană de astăzi, a slavilor orientali, reprezintă un sever semnal de alarmă în ceea ce priveşte lipsa de unitate creştină.

Cele mai mari ţări ortodoxe, Federaţia Rusă şi România, sînt şi cele afectate, cu precădere, de imensul eşec din anul 1989, cînd întreaga lume – în special creştinii din Est şi din Vest – spera în refacerea unităţii de credinţă şi într-un viitor comun. Tocmai în acest sens a venit Preafericitul Papă Ioan Paul II la Bucureşti. La Moscova n-a mai apucat să ajungă, de aceea şi lipsa de încredere a fraţilor noştri – resemnarea apasă asupra tuturor.

În acest context, Sinodul caută răspuns la secularism, relativism, indiferentism religios, la migraţia celor marginalizaţi, persecutaţi, la criza economică, financiară, la sărăcie – adică la problemele care frămîntă lumea. Cele 7 Sinoade Ecumenice au fost iniţiate de împăraţi romani – cel din zilele noastre, oare, va fi prezidat de patriarhul grec Bartolomeu, sau de Putin, protectorul panortodox?! Renunţă Moscova la întîietatea celei de-a treia Rome, la panortodoxie, ca ,,raison d’État“?!

În România, partidul panortodox moldo-valah – PMR, PCR, FSN, PDSR, PSD, USL – întreţine relaţii ambivalente: şi cu Occidentul, şi cu ,,marele frate“ de la Răsărit, după ce acesta ne-a furat Tezaurul, Basarabia, Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa, Insula Şerpilor, iar, acum, ar urma Transnistria. În ciuda tuturor, pînă la refacerea Unităţii Creştine, ortodocşii sînt solidari în faţa Vestului. La anexarea Crimeii, lîngă ruşi au venit şi voluntari ortodocşi sîrbi. Nu e un secret pentru nimeni faptul că premierul Victor Ponta, pînă se limpezesc apele, e şi cu Vestul, şi cu Estul – după o expresie interbelică, e, şi el, în lanţurile grele ale duhovniciei şi soborniciei constantinopolitane şi moscovite.

Conform lui Nicolae Iorga, proiectul moldo-valah ,,a patra Romă“ la Bucureşti se creionează doar arhitectural. În curtea Palatului lui Ceauşescu se construieşte, acum, Catedrala Mîntuirii Neamului, pentru care a făcut o donaţie şi Papa Ioan Paul II. Subordonarea moldo-valahilor – a lui Ponta faţă de Putin – e firească, dar ambii se vor „rege şi preot“ (Geneza 14, 17-24) – creştini orientali autoritari. Cum va arăta Ortodoxia după Sfîntul şi Marele Sinod Panortodox din anul 2016?!

(va urma)

Prof. dr. Viorel Roman,

Consilier academic la Universitatea din Bremen

COMENTARII DE LA CITITORI