Sfîrşit, sau început de veac la Bucureşti?

in Pe meridianele lumii

La încrucişarea marilor puteri şi credinţe, romano-catolicism, greco-ortodoxie şi islam, Poporul Român, o enigmă şi un miracol (după Gheorghe I. Bratianu), stă în calea tuturor. Occidentalii îi sprijină pe români pentru că sînt latini şi îi suspectează pentru că sînt sub ascultarea greco-pravoslavnicilor şi islamului, care ţin cu dinţii de această subordonare.
Moldo-valahii au fost, vreme de 5 secole, robii Califatului islamic de la Istanbul, a cărui stăpînire orientală era la fel de stupidă şi de ineficientă ca antioccidentalismul şi mizeria lor materială cronică, din zilele noastre. De aceea, să trecem în revistă, dintr-o perspectivă creştină, coordonatele fundamentale ale întregii lumi şi, apoi, perspectivele de emancipare socială şi naţională a românilor.
I. Toată lumea depinde de civilizaţia occidentală, de IMPERIUL ROMAN – astăzi, UE, SUA, FMI, NATO, OCDE -, de Lumea întîi, a ţărilor creştine puternic industrializate, dezvoltate. Centrul, 20% din populaţia globului, deţine 85% din bogaţia lumii.
II. Lumea a doua, preponderent ortodoxă, LIMES-ul, desparte Imperiul de Barbari şi trăieşte din impulsurile teologice, culturale, economice, militare etc., care pleaca de la Centru.
III. Lumea a treia, subdezvoltată, sînt BARBARII, la care n-au ajuns încă Vechiul şi Noul Testament, aşa că ei sînt încă sclavii păcatelor, asistaţi socio-economic şi umanitar de la Centru. Săracii, 20% din populaţia globului, deţin numai 1% din bogăţia lumii.
Pe scurt: Califul, sultanul turco-musulman, supune Valahia în anul 1415, Moldova, în 1489. La Congresul de la Berlin, din 1878, Principatul România devine independent. Transilvania stă sub turci de la 1541 pînă la asediul Vienei, în 1683, după care revine în Sfîntul Imperiu Roman.
Moldovenii iau contact primii cu Occidentul, prin călugării iezuiţi, catolicismul polonez de la Cracovia, şi s-au orientat cultural spre Vest, încă din Evul Mediu. Iezuiţii au răspîndit cultura prin şcoli, care s-au deschis în Secolul XVI la Lemberg, Camenitza etc., centre în care fiii de boieri studiau. Iar în vremea lui Petre Şchiopul, iezuiţii aveau şcoli la Iaşi şi Cotnari, situaţie care a durat pînă în Secolul al XVIII-lea, cînd ştafeta culturii apusene o preia Şcoala Ardeleană, pentru toţi românii.
Transilvănenii şi bănăţenii din Sfîntul Imperiu au suferit veacuri de-a rîndul discriminarea rezervată ortodocşilor toleraţi. Dar, după ce s-au unit cu Roma, în 1698, Şcoala Ardeleană, călugării greco-catolici redescoperă în Occident originea lor latină, articulînd un program de emancipare naţională şi socială, de intrare în rînd cu lumea.
Valahii iau ultimii contact cu Occidentul, la Paris, în capitala Secolului al XIX-lea. Izolaţi de turci, greci, ruşi şi sîrbi, legăturile lor cu Vestul au loc numai pe filiera culturală, iluministă, laică, franţuzească. Teologia occidentală le este inaccesibilă, şi Bucureştii continuă linia greco-fanariotă şi după Marea Unire, de la 1918. În loc ca România Mare să devină o dioceză a Romei, noua Patriarhie continuă antioccidentalismul atavic, oriental. Paleativele laice, culturale blochează emanciparea social-politică şi duc, în final, la dezmembrarea ţării, actuală şi azi.
Emanciparea e mereu sabotată, pentru că moldo-valahii sînt de un mileniu în lanţurile grele ale duhovniciei şi soborniciei moscovite şi constantinopolitane. Asta s-a văzut atît în 1948, la lichidarea Bisericii Unite şi a intelectualităţii, cît şi după 1989, cînd activiştii pregătiţi de Moscova subminau reorientarea spre Vest a ţării. Dar, în ciuda tuturor, vizita la Bucureşti a Papei Ioan Paul II, în anul 1999, a deschis românilor porţile Europei / UE / NATO.
După cum vedem, Mileniul II a fost defavorabil emancipării ortodocşilor. Dar iată că anul acesta, pentru prima dată în istorie, Papa Francisc şi Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, Kiril, s-au întîlnit ca fraţi. Capul Bisericii ruse este Vladimir Putin, urmaşul împăraţilor Romei creştine, al ţarilor, şi protectorul tuturor ortodocşilor (de la Pacea de la Cuciuc Cainargi, 1774). În vară are loc Sfîntul şi Marele Sinod Panortodox (ultimul s-a ţinut în anul 787).
Papa Francisc vine la Alba Iulia în anul centenarului Marii Uniri, 2018. Pentru prima dată de la Marea Schismă (1054), românii au întrunite toate condiţiile de emancipare socială şi naţională, prin refacerea unităţii cu Roma, nu ca în anul unirii ardelenilor (1698), ci într-un cadru cu totul nou, incomparabil mai generos, şi favorabil tuturor ortodocşilor. Aceste perspective erau inexistente în al II-lea Mileniu, cînd 7 cruciade romano-catolice pentru refacerea unităţii creştine eşuează, pentru ca, apoi, cele 8 cruciade ruso-ortodoxe pentru eliberarea robilor creştini din Califatul islamic să fie constant sabotate de occidentali. Azi, ruşii şi NATO sînt într-o cruciadă comună pentru salvarea creştinismului din Orient, dar încă fără o coordonare firească, aşa cum se cuvinte între fraţii de aceeaşi credinţă. Întreaga civilizaţie umană se află la o mare răscruce de drumuri? Trăim, oare, refacerea unităţii creştine? Sfîrşit, sau început de veac la Bucureşti?

Prof. dr. VIOREL ROMAN,
consilier academic la Universitatea din Bremen

COMENTARII DE LA CITITORI