Sfumato

in Poeme

Poeţilor li se supun şi zeii

aşa nebuni cum sînt, şi hemofili

în spaţiul sacru dintre două versuri

tiranii lumii redevin umili

 

Nu-i foc divin miracolul poetic

ci mai degrabă un cărbune stins

ca un sfumato în lagune triste

unde cenuşa Asiei a nins

 

În versul lui se-ncaieră imperii

duel de şerpi în iarba lui avril

zadarnic ia amăgitoarea moarte

o voce prefăcută de copil

 

Femeia sfîntă care peste vreme

vă ţine de urît în versul meu

cu acul unui fulger coase veacul

să nu mai ies din copca lui nici eu

 

Aici rămîn, aici va da în floare

religia copilului ce-am fost

cum aş putea să spun în limba ploii

că viaţa are şi nu are rost?

CORNELIU VADIM TUDOR

(Text reprodus din volumul „Poems“)

COMENTARII DE LA CITITORI