Si dă-i si luptă, N(e)icusorule!

in Lecturi la lumina ceaiului

…Cică moare Suedia, mama lu’ Ganciu şi-a încă 6 (şase) danci. Dumnezeu s-o ierte, c-a fost la viaţa ei o femeie de nădejde! Mai cu firfiricii aruncaţi de suporterii lui Ajax, Juventus sau Chelsea, mai cu descîntatu’ pentru baftalo-n dragostele Zăvorancei, ori pentru-contra impotenţei unor baştani (proceduri săvîrşite la miezu’ nopţii, pe malu’ bălţii şi pe lună plină, după ce disperaţii au băut o fiertură de broască rîioasă, asezonată cu găinaţ de dropie). Ee, mai cu ajutoru’ social, mai cu produse dosite sub cele 5 (cinci) fuste creţe, să aibă ce să mănîncă şi gurilii la 7 (şapte) puradei… Deci, cum-necum, i-a scos, săraca, pe toţi în lume. Care-n Franţa, care-n Norvegia, care-ncotro, dar i-a scos. Toate, pînă ieri. Cînd, ziceam, Suedia dete ortu’ popii. Nasol moment, mişto colivă, vorba senatorului-cascador Dide, dar morţii cu morţii, vii cu viile. S-o mai ţină pe Suedia-n geam, cîteva luni, n-avea rost, întrucît răposata nu beneficia de pensie. N-are Statu’ bani pentru pensiile ălora de-au muncit o viaţă, darămite pentru, să le zicem, întreprinzătorii liber-schimbişti! Drept care Ganciu, ca ăl mai mare dintre fraţi, decide: Mîine o-ngropăm! Acelaşi Ganciu, ţinînd să-şi onoreze rangu’ şi-n comunitate, o pune la treabă pe soru-sa Vitrina, rămasă singura muiere din famelie: Apucă-te, fă, de taie la noapte neşte gaini din coteţu’ lu’ vecina Monica! Trage şi neşte ţuică din butoiu’ lu’ vecinu’ Gelu! Şmangleşte şi neşte forsecuri dă la comparativă, şi hai să-i facem mamii un parastas să rămînă staboru’ cu ochii zgîiţi şi gurilii căscate!

Zis şi făcut. Asigurată fiind bleojdeala, Ganciu invită la masă, cu mic cu mare, întreg satul. Mai puţin pe vecinu’ Pardalian, cu care se avea nasol de la-mpărţeala lovelelor pe probleme de fier vechi şi de cîteva Merţane şutite din Olanda, apoi înscrise-n circulaţie aici. Îi ajutase-n chestia asta naşu’ Rambo, şmecher dă şmecher la Poliţia Rutieră, dar jigodia de Pardalian refuzase să contribuie la obiceiul pămîntului, zis şi şpagă. Păi, prost o fi să-l poftească acum, la crăpelniţă?!
La parastas, veselie cît cuprinde. Fix pe sufletul răposatei, că tare i-a mai plăcut viaţa! Fix şi spre disperarea lui Pardalian, care, dincolo de gard, îşi muşca unghiile de boală că paranghelia se desfăşura fără el! Spre finalul bairamului, între două bardăci şi două marşuri urlate de fanfară, Ganciu se simte dator să le comunice fraţilor strategia futurului. Aşa auzise el că-i spune-n Franţa viitorului – futur. Deci, anunţă Ganciu: Vitrino, mînca-ţi-aş nasu’, cred c-ai priceput cum devine cazu’. Acu’, dacă muri mă-ta, o să te cam futurim pă tine!

După chipul şi asemănarea bancului de adineauri… Mai exact, prima parte a bancului, căci, în final, va urma partea a doua. Deci, conform procedurii patentate de Ganciu, dacă „muri“ Victor Viorel Ponta, fratele cel mare decise să-i futurească, pas cu pas, pe oamenii instalaţi în funcţii de fostul premier. C-aşa-i în tenis – fiecare cu gaşca lui! Întrucît mă pricep puţin, spre deloc, în materie de Consilii Judeţene, iar la manevre de 2 lei nici atît, nu exclud ca baştanii pe stil vechi să-şi merite debarcarea. Că, pe bune, n-am auzit de vreunul care să fi rupt inima tîrgului. Întrebarea este cine-i va înlocui, sau i-a înlocuit deja? Fiindcă, de le vor lua locul neşte unii după chipul şi asemănarea miniştrilor tehnocraţi, am pus-o de mămăligă! Dacă nu cumva chiar de colivă.
De unde pînă unde, însă, paraponul non-stop pe Raed Arafat? După mintea mea de cetăţean rupt nu doar la buzunar, ci, pas cu pas, rupt şi de realitatea înconjurătoare, palestinianul e unul dintre puţinii români, dacă acceptaţi formularea, care au făcut minuni la locul lor de muncă. Tot de la distanţă, mai exact de pe la cîte o televiziune, înţelesesem că Băsescu, montat de Lenuţa, era tartorul dornic să pună lăbuţa pe reţeaua Salvărilor. Care Lenuţa deja era înfiptă adînc (şi) în sistemul medical. Se prea poate… Dar Băsescu fuse şi se duse, iar prigoana anti-Arafat continuă şi în epoca Iohannis-Cioloş! Ceea ce mă face să mă-ntreb, şi să vă-ntreb, care-i miza reală?!

Carevasăzică – spumegă cîţiva mai rău decît Pardalian -, Salvările lui Arafat nu apar la timp! Aşa o fi, că (mai ales după nenorocirea de la „Colectiv“) prea ţipă ăştia cu foc! Numai că, ciudăţenia naibii, nici unul dintre vehemenţi nu-şi pune neşte întrebări aflate la mintea cocoşului:
1. Faptul că pe şoselele şi străzile noastre circulaţia maşinilor-autobuzelor-tramvaielor-Salvărilor a devenit un calvar, se întîmplă din vina lui Arafat?
2. Cel mai grav: odată sosite la faţa locului, la timp sau cu ceva întîrziere, Salvările unde-i duc apoi pe cei suferinzi?
Ce-aţi spus, că n-am auzit nimic?!… Păi, vă zic eu, ca unul păţit: îi duc în spitalele noastre, cîte-au mai rămas, după ce-a desfiinţat Boc vreo 200 (două sute)! Şi cum au rămas: tot mai fără medici şi fără asistente, din ce în ce mai fără medicamente, dar doldora de infecţii intra-spitaliceşti! Asta tot vina lui Raed Arafat o fi, mînca-mi-aţi voi mie nasu’, vorba lu’ Ganciu, iar eu vouă pensiile nesimţite?! Lăsaţi-l în pace pe acest om onest, priceput şi dăruit nobilei sale misiuni, înainte să vă bată Dumnezeu! Sau Allah, dracu’ mai ştie cine? Că nu prea mă descurc nici în materie de religii.
De 10 ani lupt pentru Bucureşti! Sloganul, vizibil pe zeci, poate sute, de panouri publicitare (doar n-am stat să le număr) nu-mi aparţine. E al unui anume Nicuşor. Mai exact, Nicuşor Dan, candidat din partea – n-am reţinut cui, la Primăria Bucureştilor. Că, ai noştri ca brazii, cu mucii pe piept (scuzaţi, dar nici ideea asta nu-mi aparţine, fiind, iupaidia-iupaida!, doar o mică plagiere a unui vechi cîntec studenţesc) nu mai au vreo altă preocupare în afara alegerilor. Nu ştiu dacă aţi remarcat, dar, de la o vreme-ncoace, o ţinem tot într-o alegere şi-o promisiune: abia trec localele, că, hopaa, vin parlamentarele! Iar cînd scăpăm şi de astea, dau buzna peste noi prezidenţialele! Bineînţeles, înaintea tututor alegerilor se va face şi se va drege, iar după aia mucles total; intră-n acţiune greaua moştenire, din pricina căreia nu s-a putut face nimic.

Unde-o fi luptat N(e)icusorul, habar n-am. Iar, dacă, mai ştii?, chiar o fi luptat, se vede cu ce rezultate: conducte de termoficare vechi de zeci de ani, motiv pentru care, iarnă de iarnă, RADET ameninţă că, noi, bucureştenii, vom rămîne fără căldură! Asta, ca să dau un singur exemplu.

Măi, dragă… Măi, sinergia faptelor… Dacă tot eşti atît de luptător, precum zici, de ce nu te apuci matale de K 1? Că, uite, şi Ghiţă (nu cel de la România TV, de Daniel vorbesc) şi Moroşanu, par în uşoară eclipsă de formă. Poate o pui ca lumea acolo, în ring. Să nu crezi că am ceva cu mătăluţă. Dimpotrivă, aşa, din tableau, tinerel şi zîmbărel cum te arăţi, parol că-mi eşti mai simpatic decît Vrînceanu-Firea-Pandele şi Orban la un loc. Numai că în alegerile care bat la uşă n-ai şanse nici cît Irinel şi Trăienel la un loc. Oricum, te văzu lumea, află electoratu’ că lupţi. Mai trage o dată!

Fiindcă veni vorba de lupte: lupta anticorupţie a mai făcut la noi un pas important, Dorin Cocoş, fiind condamnat la 2 (doi) ani cu executare! Ceea ce-mi aduce aminte de motto-ul pe care-l aşezasem în capul săptămînalei pagini de umor a ziarului „Sportul românesc“, cînd cu toleranţa zero faţă de corupţie, declanşată de naivul preşedinte ţărănisto-pietrolog Emil Constantinescu:

Păzea! Cine s-a lăcomit în ultimii 5 ani, a belit-o! Cine nu, a belit-o şi mai rău!
Carevasăzică, 2 anişori-pîrnăiţă pentru Cocoş… Asta da, pedeapsă, neamule! După ce s-a vorbit despre j’de milioane de euro mişculate de infractorul cu nume de orătanie, despre n-şpe proprietăţi cumpărate prin toate dubaiurile lumii, ex-soţul soţiei sale va sta la ţuhaus cel mult un an şi-o vară; joc 1 solist că va beneficia şi de-o reducere primăvară-toamnă-iarnă, pe motiv de bună purtare. Iar din acest an şi-o vară, probabil că 2 (două) anotimpuri va sta în arest la domiţil.

Drept care, pe de o parte, mă-ntreb, şi vă-ntreb: Ce-i asta? Pedeapsă adevărată, sau îndemn la şuteală maximă?! Pe de altă parte, făcînd o raportare la condamnaţii fotbalului, în cazul cărora deşi era vorba de sume incomparabil mai mici, scorul „meciului“ Vasile Ianul-Cocoş ar fi, nu-i aşa?, de 12 (ani) – 2 (anişori)! Cel din meciul Giovanni Becali-Cocoş, 8-2, iar Meme-Cocoş 4-2! Ca să nu mai vorbesc de 3-2-ul dintre Gică Popescu-Cocoş. Cu menţiunea că de la Gică s-au recuperat toţi banii, pe cînd de la Cocoş,

Dumnezeu ştie! Sau Allah, că-n Dubai şi-n Qatar el e cel mai akbar.
Lupta împotriva terorismului internaţional a înregistrat şi ea un imens succes, premierul Cioloş vestind lumii că vinovate ar putea fi cartelele pre-plătite cumpărate din România! Dacă declara chestia asta numitul László Tökéş, mai înţelegeam, dar aşa?!… Dovadă că boala lui gura bate guru, de care suferă vreo 4-5-6 miniştri tehnocraţi, e mai molipsitoare decît gripa aviară!
…Cică în toate cele 3 (trei) zile cît ţinu paranghelia din palatu’ cu turnuleţe al lu’ Ganciu,

Pardalian făcea spume de furia ce clocotea-n el. Asta, şi fiindcă n-avusese parte, ca tot săteanu’, de-un copan de pui ş-un gît de ţuică, dar mai ales pe bază de mîndrie făcută zdrenţe. Cum adică, după ce luptaseră şi ei, în zeci de şmenuri şi de alte ciocîrdeli, după ce-mpărţiseră arpacaşul atîtor celule, tocmai pe el să-l omiţă Ganciu? Era peste puterile omeneşti! Scos din minţi, iese la gard, zbierînd în direcţia vecinului nemernic. Zbierînd cît îl ţineau bojocii, să auză şi invitaţii, care tocmai plecau la palatele lor: Haoleooo, Ganciule, mînca-mi-ai să-mi mănînci tu mie, carne macră-n zi de post! Zi aşa, nu mă invitaşi şi pă mine… Păi, n-o muri, mă, şi maică-mea?!

SORIN SATMARI

COMENTARII DE LA CITITORI