Şi pe la noi se distrează lumea (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

4. Ce ar trebui să ştie politicienii noştri
Potrivit dicţionarelor, cuvîntul ,,ministru” vine din latinescu ,,ministerium” şi înseamnă ,,serviciu”. Prin urmare, un ministru ar trebui să servească Statul, nu
să-l fure, căci primeşte un salariu consisitent, plus alte avantaje pentru munca sa. Dacă nu se pricepe la treaba asta, să facă bine să plece, pînă nu apucă alţii să-l bage în puşcărie. În cazul că nu a înţeles prea bine menirea sa, un ministru ar trebui să ia aminte şi la vorbele împăratului Frederic cel Mare, care credea că datoria monarhului este să-şi apere supuşii şi să le ofere o viaţă cît mai bună, nu să-i jefuiască. Acest sfat este valabil şi pentru parlamentari, şi pentru primarii de tot felul.
5. Un ziarist roşu, cu viloacă şmecherită şi merţan la scară
Cică rîrîitul Bogdan Chirieac este un jurnalist de stînga, aidoma lui Alexandru Sahia, N.D. Cocea sau Petre Pandrea din alte vremuri, care au făcut şi puşcărie pentru convingerile lor politice. Dar acum e altfel. Anul trecut, cînd o arestară pe Udroaia şi era pericolul să iasă la iveală afacerile lor comune, marele analist politic o cam îmbulinase. Noroc, însă, că Minunea blondă a avut grijă să se scarpine degrabă la nas şi astfel marxistul nostru s-a mai liniştit. În rest, el circulă într-o limuzină de ‘jdemii de euroi, are ditamai viloaca în Primăverii, plus conturi prin cele off-shoruri neştiute. Sau poate merge pe urmele lui Caragiale, care afirma că un om cu principii este anarhist la tinereţe, burghez la maturitate şi, spre bătrîneţe, aderă la mişcarea de stînga. Aşa o fi la alţii, dar, acum vreo 20 de ani, Bodgan Chirieac era tot de stînga? Sperăm că n-aţi uitat interviul cu limbile calde şi mătătsoase pe care i le tot trăgea lui Bombonel în vila sa de la Predeal, chiar în ziua de Crăciun. Sau, mai înainte, cînd îl tămîia pe Emil Constantinescu la Scroviştea. Noi credem că la mijloc e altceva. Într-o recentă emisiune televizată, un ziarist fără frică de Dumnezeu l-a atins:
– Stimabile, te-am descoperit în arhivele CNSAS. Ce părere ai?
– Eu, securist? Doamne fereşte!
Dar cum explică situaţia că, după ce se desparte de Ponta, se duce la televizor şi îi tot face reclamă lui Băsescu, pe care îl dă sigur învingător la Primăria Capitalei? Sau gradul de colonel (ce-i drept, în rezervă) cu care se tot împăunează? Atîţia alţii au făcut armata (6 luni, T.R.) şi s-au lăsat la vatră cu gradul de sublocotenent, dar nimeni nu s-a mai gîndit să-i atingă măcar cu o steluţă.
6. Riscul transmisiilor în direct
Haideţi să ne mai amintim o dată de scena cu Ziua Unirii, de la Iaşi, cînd preşedintele Klaus Iohannis a fost luat în tărbacă de un moldovean tare-n gură, care i-a reproşat că ar fi ajuns sluga americanilor. Iar dumnealui a scăpat o tîmpenie: ,,Decît a ruşilor, tot e mai bine aşa!”. Faptul fiind consumat, nu mai insistăm asupra incidentului. Dar ne mănîncă limba, şi o întrebare nu ne dă pace: n-ar fi fost mai bine să spună că el se află în slujba românilor care l-au ales? Ar fi fost, dar ce pretenţii să ai de la cineva care vorbeşte într-un fel şi gîndeşte în alt fel? (citat aproximativ din Crin Antonescu). În materie de relaţii cu alegătorii incomozi, ori ai replică rapidă şi inteligentă, ori eşti un om mort.
Dacă tot am ajuns în acest punct, să mai scoatem din căciulă încă o întîmplare cu Marele Tăcut. Era la o zi, două după tragedia de la ,,Colectiv”, cînd omul nostru tocmai făcea o baie de mulţime (şi tu, Brutus?), în Piaţa Universităţii. Atunci o ziaristă firoscoasă i-a cerut să schimbe Constituţia, care este croită împotriva Poporului Român. Dar, nici pînă astăzi, preşedintele n-a dat vreun răspuns. În schimb, secvenţa aceea, de cîteva secunde, a dispărut din filmuleţul care se tot dă la televizor. Ce să-i faci, aşa este Alinuţa noastră: dacă o scoţi din ritmul ei şi din ambianţa creată de băieţii aceia cu privirile fixe, mititica se blochează, şi nu mai scoţi nimic de la ea.
Aceste două scene, care au scăpat cenzurii (deh, riscul transmisiilor în direct), seamănă cu păţania lui Băsescu, pare-mi-se, de la Rîmnicu Vîlcea, cu ani în urmă. Era, tot aşa, campanie de alegeri, şi Încrucişatul se afla în plină vîjîială electorală… Muzici şi baloane colorate… grătare cu mititei greţoşi şi bere trezită… gură-cască şi trepăduşi politici… Poate n-aţi uitat de tradiţiile strămoşeşti. Atunci s-a produs catastrofa. De nicăieri a apărut un oltenaş îndrăzneţ. Camera n-a apucat să-l prindă. L-a prins, însă, microfonul:
– Aoleu, Băsescule, ce-ţi mai baţi tu joc de proştii ăştia!…
Iar Băsescu s-a ridicat la înălţimea momentului şi a rostit ceva nemuritor, adînc, mai adînc, ioi, Pişta!:
– Hă! Hă! Hă!…
Unde o fi anonimul acela, să înceapă cu el toate emisiunile TVR de dimineaţă, imediat după ce se cîntă Imnul?..

Sfîrşit
PAUL SUDITU

COMENTARII DE LA CITITORI