Slăbiciunea României – repetare a crizei Rusiei înainte de Putin

in Editorial

Motto: ,,Întărirea sistemului nostru de stat este, uneori, inter­pretată deliberat ca autoritarism. Democraţia rusească înseamnă puterea poporului rus, cu tradiţiile proprii de autoguvernare – şi nu transpunerea unor standarde impuse nouă din afară”.Vladimir Putin

Încep cu o întrebare, o chestiune de logică: oare de ce rușii, cetățenii unei mari puteri, sînt mulțumiți de Putin și de ei înșiși? Iar noi ne înjurăm conducătorii, statul, structurile, tradițiile și chiar pe noi înșine? Răspunsul îl vom descoperi în cele ce urmează.

Am scris și în ediția trecută că scandalul Caracal, imens mediatizat în aceste zile, a scos în evidență că procurorii, polițiștii și Serviciile ar trebui să răspundă la întrebarea ,,Ce este cu toate aceste «clanuri» și rețele care fac ce vor ele în România?” – și, iată, acțiunile lor criminale nu pot fi combătute de structurile statului.

Cu alte cuvinte, trăim într-o țară în care ,,clanurile” sau ,,rețelele” de crimă organizată fac legea? Cam așa se pare. Ori, este aceasta o situație care afectează siguranța națională? Cu… siguranță! Aș merge mai departe – prin impotența demonstrată în cazul Caracal, dar și în altele, scoase la iveală (doar!) de presă – cred că nu e vorba doar de siguranță, ci și de securitatea națională, deci da, este o situație în care te întrebi și în privința eficienței Serviciilor.

Cînd vorbim de cazul Caracal, desigur că nu putem omite baza militară de la Deveselu, obiectiv de mare importanță, ,,cheie a parteneriatului strategic”. Cum să credem că această zonă nu era supravegheată de Servicii?! Și atunci, să înțelegem că așa-zisele rețele infracționale din zonă își desfășoară activitatea sub nasul Serviciilor? Că răpesc și trafichează minore în cea mai păzită zonă din România?!

De fapt, da, așa se întîmplă – și cam așa ceva se petrecea în Rusia pe vremea lui Elțîn, înainte de venirea lui Vladimir Putin. Știu asta de la persoane din mediul de afaceri, dar și de la politicieni și jurnaliști ruși cu care am discutat. Pe străzile metropolelor ruse se petreceau scene parcă scoase din filme: capii clanurilor mafiote treceau cu escorte formidabile, își afișau opulența în văzul lumii, iar traficul cu armament, persoane, resurse etc. erau în floare, mafia prospera, iar statul intrase în criză. Nu e de mirare că Occidentul și SUA îl încurajau pe Boris Elțîn – pentru că profitau și speculau slăbiciunea Rusiei!

Totul s-a schimbat cînd a venit Putin, cu o echipă fermă și un plan clar, cu orientare națională. Ce-i drept, Putin a sădit într-un teren fertil, fiindcă Rusia profundă va fi întotdeauna patriotică și credincioasă, rușii au cultul patriei, al istoriei și eroilor, sînt mîndri de țara lor oriunde și în orice situație ar fi. Personal, Putin avea un avantaj serios – o pregătire informativă de cel mai înalt nivel, așa încît, atunci cînd a luat o măsură, aceasta era perfect pregătită – și a fost mereu cu unul sau mai mulți pași înaintea celor cu care avea de-a face.

Propaganda anti-Putin generată de cercurile atlantiste îl numește ,,dictator” și îl acuză de durități și de măsuri ,,nedemocratice”. Dar, de fapt, Putin este întruchiparea a ceea ce ei numesc ,,Intelligence”. Putin este cît trebuie să fie de dur sau de ,,soft”, de democrat sau de autoritar – adică exact cît îi recomandă, pentru fiece caz, excelenta pregătire informativă a problemei cu care se confruntă. Dar, pe de altă parte, Putin este însă întotdeauna ferm, NU ezită niciodată, planul este acoperit cu mai multe soluții de avarie – însă are o singură țintă: victoria, succesul. Să nu uităm – Putin este militar de elită și rus, adică este de două ori devotat țării sale, Rusia. Să ne întrebăm: (mai) avem noi așa ceva în politică, un român devotat României?

La fel ca România de azi, și Rusia a fost momită și vrăjită de vorbele Occidentului pe vremea lui
Elțîn – exact la fel, cu asigurarea securității internaționale, cu cooperarea pe baza deschiderii totale (se vorbea chiar de intrarea Rusiei în NATO!) – și da, Rusia s-a deschis, devenise ,,sat fără cîini”, pe cînd ceilalți, ,,partenerii” atlantici… nu! Așa s-a ajuns la situația gravă menționată – pe care au salvat-o Putin și echipa sa.

De fapt, lecția lui Putin este simplă și clară: siguranța națională ți-o asiguri numai tu! Da, bine, tratatele internaționale militare sînt altă problemă, dar delăsarea internă, lipsa cronicizată a încrederii în autorități, astea nu le rezolvă străinii, ci numai tu însuți! Putin a redat încrederea rușilor în autoritatea statului – și în ei înșiși, ca națiune. Și nu, Vladimir Putin nu este un Mesia, nici un supraom, ci un patriot inteligent și devotat 100% țării sale. În fine, Putin e un om care înțelege, lucid, prin atentă informare, economia capitalistă în paralel cu susținerea intereselor statului și ale populației – deci nu e nicidecum un habotnic al unei ideologii, ori al unor vorbe goale de tip ,,stînga” și „dreapta”, ,,anticorupție” și alte formule isterizante de care ne-am săturat în România. Concluzionînd, da, situația din România seamănă cu cea din Rusia înainte de Putin, de fapt cu haosul prin care marea putere a trecut. Noi avem însă șansa să ne trezim, să înțelegem ceva din experiența Rusiei. 

Să fie clar, nu poate fi vorba de a-l aduce pe Putin aici, nici de a schimba ,,Mesia” de Washington cu un idol pe care l-am imagina la Moscova! (Iar dacă am face asta, rușii ne-ar respecta la fel de puțin ca americanii, pentru că nimeni nu te va aprecia real dacă ești doar un lingău!) Pentru Putin, Rusia e Alfa și Omega, cum pentru noi trebuie să fie România. Vladimir Putin construiește un stat serios, capabil să reziste provocărilor de toate felurile – dar acel stat este Rusia! Noi ar trebui să facem la fel, cu țara noastră.

Da, România este în UE, da, e în NATO, foarte bine, dar asta nu ne-a scutit de nemulțumiri. Revin la întrebarea inițială: oare de ce rușii, cetățenii unei mari puteri, sînt mulțumiți de Putin și de înșiși? Iar noi ne înjurăm conducătorii, statul, structurile, tradițiile și chiar pe noi înșine? Răspunsul e simplu: indiferent de ce spun alții, Rusia lui Putin a căutat rezolvarea în ea însăși – și a reușit, în ciuda sancțiunilor internaționale, a provocărilor, a defăimării mediatice, a loviturii de stat care i-a întors țara-soră, Ucraina, împotrivă, și chiar în ciuda înconjurării cu baze NATO și a cheltuielilor militare și de spionaj imense ale SUA. Sigur, Rusia e o mare putere, întindere, resurse și forță militară colosale – dar nici noi nu ne confruntăm cu rivalități și probleme specifice unei mari puteri! Deci avem căi interne de rezolvare… numai să credem în noi! Nu în alții! Încă un aspect de reținut: indiferent de context, Rusia lui Putin nu stă cu mîna întinsă și spinarea plecată! (Nici Turcia lui Erdogan, nici Ungaria lui Orban, nici Polonia…) Oare noi nu am învățat că asta ne-a adus numai necazuri?

Un exemplu simplu, de situație paradoxală: PSD e nemulțumit că, în ciuda cedării suveranității (decizionale), Europa și SUA susțin Opoziția; dar și Opoziția e nemulțumită că, în ciuda susținerii orbești față de ,,parteneri”, tot PSD ajunge la putere! Adică toți sînt nemulțumiți – dar nu văd un aspect: ,,partenerii”… joacă dublu! De fapt, ,,partenerii” nu fac decît ceea ce e firesc – vor să cîștige cît mai mult! Faptul că pentru asta dezbină, că joacă ipocrit, pervers, e adevărat… dar nu ei sînt de vină că noi insistăm să ne prostim în continuare… pe noi înșine!

Închei cu o precizare, aviz criticilor: exemplul lui Putin nu e ,,propagandă” –  nici o țară nu s-a implicat mai puțin decît Rusia în treburile interne ale României. Nici măcar nu s-a reacționat (din partea Ambasadei) cînd politicieni români sau mass-media centrale au adus jigniri sau acuzații Rusiei, rușilor sau președintelui Putin. Deci nu, Rusia nu face parte din categoria ,,partenerilor” care își arogă dreptul de a interveni peste autoritățile române, de a da lecții sau a finanța organizații care să intervină în societatea românească, de multe ori provocînd nemulțumiri cu tendințe anarhice și de subminare a încrederii în autoritățile statului. Nu, această analiză și comparația cu Rusia au rolul de deschide ochii românilor, care trebuie să înțeleagă – iată, și după dramele adolescentelor – că siguranța în țara ta ți-o faci singur, toate forțele și mințile române împreună, într-o unitate dincolo de diversitatea politică, interese și orgolii, și nu crezînd în diverși ,,Moș Crăciun” de la vest, ori și mai de la vest.

DRAGOȘ DUMITRIU

Păreri și opinii