Slăbiciunea Rusiei și răsfrîngerea ei asupra întregii ortodoxii

in Polemici, controverse

Trăim vremuri memorabile. În fond, încă de la căderea Cortinei de Fier ce separa așa-zisa lume liberă de o altă așa-zisă lume liberă, aproape fără încetare, numai vremuri memorabile trăim. Război, corupție, trădare, moarte și multă ură. Nu se mai leagă nimic logic în relațiile interstatale, nu mai există drept internațional, nu mai există legi comerciale, nu mai există piață liberă, justiție și nici dreptate pe acest pămînt. În ceea ce privește România, nu mai există Constituție, stat de drept, nimic. La noi, totul este o mocirlă, un loc în care se bat diverși șefi de servicii, diverse ,,aripi” antiromânești – nici una care să țină cu țara. Problema este că nici măcar poporul român nu mai vrea să țină cu țara.

Istoria se schimbă în funcție de ce vor conducătorii. Și asta nu ar fi ceva extrem de grav, mai ales că încă există mijloace de informare independente care pot oferi un echilibru echitabil dezinformării oficiale. Problema este că, odată cu victoria asupra Estului, Vestul și-a pus în cap exact ceea ce Hitler dorea în urmă cu mulți ani, și anume să acapareze tot, fără război, dacă se poate, inclusiv întreaga creștinătate, fie ea catolică sau ortodoxă, inclusiv Rusia. Asaltul a început în urmă cu mulți ani, și azi observăm că frontierele Rusiei sînt asediate, într-un context mediatic în care, de fapt, rușii sînt agresorii. Este cea mai mare manipulare la care asist, asta dacă nu cumva astfel de manipulări nu au stat la baza primelor războaie mondiale. Există indicii în acest sens, în mod special legate de cel de-al II-lea război mondial, dar cum este deja tardiv, iar istoria este scrisă cu ceea ce se vede, nu cu ceea ce se află, de fapt, în spate, nu este cazul să dezvoltăm subiectul. Revenind în prezent, fără a fi împotriva lumii libere occidentale, fără a avea ceva cu Rusia, fără a fi părtinitor, nu poți să nu observi imensa manipulare, imensul aparat de distrus creierele,  pe care mass media îl inoculează minților slabe și chiar celor mai puțin slabe, astfel încît mecanismul care stăpînește această lume să aibă în continuare controlul și puterea de a acapara cam tot ce mișcă pe Planeta albastră. În afară de cîteva țări, putem spune că pămîntul a devenit S.U.A.T. – Statele Unite Americane ale Terrei, locul în care vom ajunge sau se va ajunge la un moment dat, poate chiar mai curînd decît cred unii. Mai sînt cîțiva rebeli pe hartă: Rusia ortodoxă, Iranul șiit și Coreea de Nord comunistă. Mulți vor spune că India și China sînt oarecum independente, dar am mari rezerve în capacitatea Chinei de a rezista fără America, așa cum este și cazul Indiei. În ceea ce privește Venezuela, este mult prea aproape de SUA pentru a avea vreo șansă, mai ales în cazul în care Rusia decide să se închidă.

Că tot vorbeam de cel de-al II-lea război mondial și de evenimentele care l-au precedat, mă gîndeam la declarația premierului bitanic, din 1938, după ce a aterizat la Londra, venind de la Conferința de la München. Știți care au fost primele lui cuvinte la coborîrea din avion, imediat ce predase Cehoslovacia lui Hitler? Cuvinte dureros de naive: ,,Am semnat pentru o pace de 1.000 de ani!”. După un an a început războiul. În mintea conducătorilor de atunci ai Europei, fie că vorbim de Anglia sau Franța, se înfiripase un gînd tocit de vreme, cum că dacă lasă de la ei, dacă îi dau satisfacție lui Hitler, nu o să fie război, totul are să fie bine. Uite că nu e așa, uite că dacă te faci oaie, te papă lupul.

Revenind în vremurile noastre, se pare că acel premier al Angliei, Neville Chamberlain pe numele lui, s-a reîncarnat în actualul președinte al Federației Ruse, Vladimir Putin, care a moștenit slăbiciunea predecesorilor săi, fie că este vorba de Boris Elțîn, fie de Stalin. Se pare că rușii au o mare problemă cu propria lor siguranță, fiind atît de credincioși încît, orice ai face, ei stau la încasare. Ortodoxia, în general, a făcut ca țările din acest spațiu să devină ele însele slabe, mult prea slabe, fără nici un fel de dorință de a face ceva important, de a încerca să se autodepășească. Rusia, o țară majoritar ortodoxă, a reușit, în ultimii 100 de ani, să presare și asupra altor țări pasivitatea, o însușire care se pare că a prins doar la țările ortodoxe din Pactul de la Varșovia. Uite ce bine o duc țări precum Polonia și Cehia, ca să nu vorbim de Ungaria, Slovenia, Croația și Slovacia chiar. Noi, vai de capul nostru. Ne-au cucerit alții doar cu niște mărgele și cîteva oglinzi, în timp ce bulgarii au clacat mult mai repede, încă din 1994. Despre sîrbi nu mai zic nimic. Au vrut să fie ei puternici, s-au bazat pe ajutorul altora, dar pînă și România i-a trădat în 1999. Încă o iau pe coajă în Kosovo, și asta și pentru că ortodoxia impune să întorci obrazul celălalt, în condițiile în care, în fapt, ai fi doar tîmpit să o faci. Așa cum un renumit călugăr român a spus, Isus ne-a îndemnat să fim buni, nu și cretini. Ei, se pare că acest gen de cretinism afectează în mod special zona ortodoxă a lumii, lăsînd pe cei care au ales pragmatismul să domine politic și social mapamondul. Ascunderea în spatele unor așa-zise valori morale, în timp ce oamenii mor pe capete, în timp ce verticalitatea, mîndria și onoarea propriilor tăi cetățeni scad considerabil, nu arată decît slăbiciune, frică și lașitate, nimic altceva. A te raporta la un sistem de legi internaționale, la niște organizații moarte, și a te ascunde în spatele tribunei, nu este un mod elegant de a fi președinte, este doar un mod de a-ți duce la final mandatul. Rusia a demonstrat că este slabă sau, în cel mai bun caz, egoistă. Pe ruși nu îi interesează ce se întîmplă dincolo de poarta lor și, din acest considerent, nu putem să îi acuzăm, acesta este modul lor de a se proteja. Modul indiferent în care Rusia își tratează potențialii aliați, și nu îmi pot scoate din minte Serbia, îi va cauza mari dureri de cap în viitor, atunci cînd o să vină momentul în care ea însăși va avea nevoie de aliați și nimeni nu va veni să ofere un minim ajutor.

La scara istoriei, ceea ce trăim acum este o picătură într-un ocean de dimensiunea Universului. Dar, poate că în următorii 100 de ani, 1.000 de ani, situatia are să fie cu totul și cu totul alta, iar cei care vor avea ceva cunoștiințe de istorie își vor aduce aminte de egoismul țărilor ortodoxe, de fățărnicia Bisericii, de sărăcia spirituală și materială în care s-au zbătut, și nu vor fi la fel de permisivi, precum sîntem noi acum. În fapt, la cum decurg lucrurile în prezent, creștinismul va dispărea în maximum 500 de ani, iar conducerea lumii are să fie încredințată religiei mozaice, reprezentată de acel popor ales, care a demonstrat timp de sute de ani că prigoana nu l-a slăbit, dimpotrivă, l-a făcut să conducă lumea.

Problema este că am început să vedem din ce în ce mai clar modul în care religia cu care ne naștem ne afectează modul de trai, de a reacționa în fața provocărilor. Și, dacă este să ne raportăm la ceilalți, ajungem la concluzia că ortodoxia este destul de permisivă în fața multor provocări, și acest lucru afectează capacitatea de a prospera a populației, a enoriașilor.

Nu doresc să trăim cu capul plecat, așa cum văd că alte țări ortodoxe o fac. Nu doresc să întorc obrazul atunci cînd, efectiv, securitatea și onoarea propriului popor sînt în pericol. Nu doresc să trăiesc într-o țară în care Biserica nu se implică în mod activ în cultivarea încrederii în rîndul proprilior enoriași. Nu doresc să mai trăiesc într-o țară în care trădarea, minciuna, lașitatea și sărăcia sînt mult prea prezente în viețile cetățenilor și sînt aduse la rang de mod de trai. În fapt, aceste însușiri trebuiesc eradicate, inclusiv sărăcia. Eu cred că acel text din Biblie, în care ni se spune că săracul trece rapid în împărăția cerurilor și bogatul nu, a fost adăugat mulți ani după aceea, tocmai pentru ca mințile sărace și analfabete ale enoriașilor să nu care cumva să dorească să aibă mai mult decît însăși subzistența.

Sîntem o țară ortodoxă. Nu putem schimba asta. Dar putem să ne desprindem de mentalitatea de victimă pe care tot o avem de ceva timp,  să facem cumva ca următoarele generații să fie de învingători. Să copiem ceva din modul de gîndire occidental, să fim și gentlemani într-un anumit mod, dar să renunțăm să ne tot căutăm nouă vina, cînd, de fapt, nu avem nici una.

Fără o schimbare profundă a mentalității românilor nu putem să facem să ne fie mai bine. Și acest lucru nu se mai poate aplica la noi, la cei care acum asistăm la implementarea Noii Ordini Mondiale, dar se poate aplica generațiilor care urmează, copiilor care acum se nasc. Dacă ei vor fi scutiți de victimizare și învățați că nu e bine să fii trădător, că nu e bine să înșeli, că nu e bine să furi și că nu e bine să fii sărac, o să vedem o altfel de Românie în următorii 100 de ani. Mentalitatea de învingător trebuie să devină o regulă în România, așa cum și naționalismul ar trebui să fie nativ. Cum se poate face asta? Nu cu actuala Lege a Educației. Nu! Rezultate poți obține cu implementarea la nivel educațional a unui ,,cod bushido” japonez, dar cu valențe dîmbovițene. Învingătorii nu se nasc peste noapte, dar se poate demara un astfel de proces pentru generațiile viitoare.

Biserica, ortodoxia au nevoie de o reformă, de un alt tip de comunicare și de proiectare a imaginii asupra românilor. Așa cum se prezintă acum, B.O.R. nu intră în totalitate acolo unde este cel mai mult nevoie de ea, în sufletele românilor.

Tano

Păreri și opinii