Şmecheri de oraş (1)

in Război corupției

SANADEL, MILIARDARUL DIN FERENTARI (1)
Pe 6 decembrie 1934, pe un viscol cumplit, pe scările Leagănului de Copii „Sfînta Ecaterina” din Bucureşti, lîngă Arcul de Triumf, a fost lăsat, învelit într-o pătură, un nou-născut. În scutece avea un carton pe care scria: „Sanavert Leonard, născut la 5 decembrie 1934, din părinţi naturali, tată necunoscut şi mamă Regina, abandonat pe Strada Caragea Vodă nr. 41. Dumnezeu să îl ajute”.
Nu ştim dacă Dumnezeu l-a ajutat în viaţă pe Sanavert Leonard, însă Sanadel, cum îi spune lumea, fiul Reginei, a fost de două ori rege. Pînă în 1972, cînd şi-a tăiat singur degetele de la mîna stîngă cu toporul, a fost Regele Şuţilor. Acum este, neîndoielnic, Regele Fiarelor. Vecinii şi poliţiştii spun că este miliardar. Deşi trăieşte într-o mizerie crîncenă, printre fiare şi şobolani, îşi petrece nopţile declamînd la Lună citate din Cioran, din Platon şi zeci de poezii proprii.
Sanadel a fost un răsfăţat al orfelinatului. Reuşise să cîştige atît de mult încrederea personalului, încît era singurul dintre cei internaţi căruia i se permitea să iasă în oraş. Seara, copilul se întorcea întotdeauna.
Această perioadă a durat pînă cînd, în timpul bombardamentelor, a fost trimis în plasament familial la o anume Anica Dobrău, în comuna Diţeşti. Aici a stat cîţiva ani şi a urmat şcoala din comună, obţinînd mereu premiul I. La un moment dat, fuge de aici şi ajunge în Filipeştii de Pădure, unde se angajează ca factor poştal. Dar, în urma unei beţii făcute cu nişte tovarăşi ocazionali în Bucureşti, într-o cîrciumă din Piaţa Matache, este luat de o patrulă de miliţie şi condamnat pentru vagabondaj şi huliganism. Cum tînărul nu avea nici un act de identitate şi nici nu ştia cînd s-a născut, a fost dus la Institutul de Medicină Legală şi supus unei expertize. S-a stabilit că avea aproximativ 15 ani şi a fost trimis la Timişoara, la şcoala de corecţie de pe strada Coroane de Oţel. Peste două săptămîni, în urma cercetărilor, i-au fost găsite datele de la orfelinat. Din acel moment, uluiţi de memoria şi darul oratoric ale lui Sanadel, cîţiva activişti şi-au pus în cap să facă din micul vagabond o adevărată vedetă a şedinţelor comuniste de propagandă. „În fiecare zi mă luau la prelucrat tovarăşele Lupu şi Ceaslovski, de la Comitetul Municipal de Partid Timişoara. Peste doar o lună eram numit secretar general al Uniunii Tineretului Muncitoresc pe toate şcolile de corecţie din ţară. Dădusem în dizenterie verbală. La şedinţe îmi aduceau toţi vagabonzii din Timişoara. «Vagabonzi» le spuneau ei, eu aflasem că auditoriul meu era format din copii de foşti prefecţi, generali şi şefi ai Siguranţei. Îi luam cam aşa: «Bă, putori împuţite, ştiţi voi, pui de lele, ce-nseamnă comunismul pentru omenire? Cine nu crede în comunism să-mi spună acum, să-i trag un glonţ în cap, că, dacă-l descopăr eu, îl împuşc sub burtă, ţărănişti şi liberali nenorociţi ce sînteţi!» Odată, şeful miliţiei m-a întrebat ce-aş face dacă mi-ar da un pistol pe mînă. «I-aş împuşca pe toţi duşmanii de clasă din oraş». S-a cam speriat miliţianul şi a doua zi m-au trimis la Şcoala de Corecţie din Corabia. Dar şi aici le-am părut prea înfierbîntat şi m-au trimis la Iaşi”.

(va urma)
Tache
(Text preluat din volumul „Şmecheri de oraş“)

COMENTARII DE LA CITITORI