Şmecheri de oraş (15)

in Război corupției

MERCENAR ÎN LEGIUNEA STRĂINĂ (2)
Nicolae îşi saluta în cîteva rînduri colegii de club. Aceştia, strînşi în jurul scrisorii, comentează aprins. Cel mai vorbăreţ este Petrică Paraschiv: „V-am zis eu că ăsta nu glumeşte, că i s-a pus pata să ajungă în Legiune şi aşa o să fie. Doamne, ia uite ce armă are…”.
La 16 kilometri de Marsilia, în orăşelul Aubagne, se află comandamentul Legiunii Străine. Zilnic, sute de musculoşi de pe toate continentele se prezintă aici pentru înrolare. Nu eşti obligat să-ţi declini adevărata identitate sau naţionalitate. Poţi avea un trecut cît se poate de pătat, să fi făcut orice crimă, oriunde şi oricînd. Atîta timp cît eşti în Legiune şi respecţi codul onoarei, nimeni nu-ţi poate face nimic. Probele de admitere sînt draconice, doar unul dintr-o mie de aspiranţi reuşind să fie repartizat la tabăra de pregătire din cadrul Regimentului 4 Străini de la Castelnandary. Indieni, japonezi, australieni, ruşi, bosniaci sînt preluaţi aici fiecare de cîte un legionar – „fratele mai mare” – care îl învaţă prima lecţie: „Mai întîi, un legionar trebuie să ştie să ia bătaie şi de-abia pe urmă să bată”.
Pregătirea aspiranţilor legionari de la Castelnandary depăşeşte uneori în duritate pînă şi tratamentul aplicat prizonierilor în lagărele naziste: „Serveşte Franţa cu onoare şi fidelitate! Fiecare legionar este fratele tău! Ataşamentul faţă de şefi, camaraderia şi disciplina sînt forţa ta! Comportă-te întotdeauna cu demnitate! Ai grijă de arma ta ca de ochii din cap! Misiunea este sacră, execut-o pînă la capăt, cu preţul vieţii! Nu abandona niciodată morţii, răniţii şi armele!” Acestea sînt cele şapte porunci ale legionarului, care ţin loc şi de religie, şi de lege, şi de familie.
După un stadiu de pregătire de patru-şase luni, în care legionarii n-au dreptul la nici cel mai mic contact cu lumea de-afară, cei mai puternici dintre ei sînt trimişi pentru un nou stadiu de două luni în „iadul” corsican de la Caheei, la Regimentul 2 Paraşutişti. Dacă scapă şi de aici, li se propune un contract pe cinci ani în Legiune, iar „fericiţii” care acceptă sînt trimişi imediat în Djibouti, la Regimentul 31 Mercenari. Timp de cinci ani, legionarii n-au dreptul la nici o zi de permisie, nici măcar în cazul decesului unui membru al familiei.
Asta este Legiunea Străină, cea mai dură şi mai fascinantă armată de mercenari din lume, acolo unde luptă pentru crezul legionar şi un român: Nicolae Hoiţ.

(va urma)

Tache

(Text preluat din volumul „Şmecheri de oraş“)

COMENTARII DE LA CITITORI