Şmecheri de oraş (17)

in Război corupției

ULTIMUL OM CARE
A DAT MÎNA CU RÎMARU (2)

Flămînzi, cei doi au făcut 1.500 de kilometri pe jos, pînă au ajuns înapoi de unde plecaseră: la Roşiori. Ca să mănînce, el a început să fure. Avea doar nouă ani. Şi-au făcut rost de o locuinţă: un bordei săpat în pămînt. Mai aveau un ceaun şi atît. Au urmat 11 ani de supravieţuire. Pînă cînd Stănică a furat de la prim-secretarul din Roşiori. A fost trimis la şcoala de corecţie din Braşov. Acolo, pentru prima oară în viaţa lui, tînărul a dormit într-un pat. A mîncat cu furculiţa. S-a bătut cu pumnii „în reprize”. Un antrenor de box de la Bucureşti a zis că-1 face campion mondial.
Dar a renunţat, exasperat de faptul că o clipă de neatenţie era de ajuns pentru ca tînărul său elev să plaseze o lovitură „interzisă”, învăţată prin mahala.
La doar 20 de ani, eliberat de la „corecţie”, a devenit cel mai tînăr bulibaşă din ţară. Şi-a făcut o şatră din 20 de căruţe şi a început să colinde sudul ţării. Şi-a luat o nevastă pe cinste, Finceaia. Dar muieruşca de 16 ani nu a fost pe placul şatrei. Era prea frumoasă. Înainte de nuntă, Stănică a făcut pomană mare, pentru cei doi fraţi şi pentru sora lui, morţi de tifos la Bug: Traian, Constantin şi Bucica. Au urmat trei zile şi trei nopţi de petrecere. Mama sa, Anghelina, a spart însă petrecerea, blestemîndu-şi fiul, din cauza femeiuştii, să zacă 25 de ani în puşcărie. „Am simţit că sînt deja un om mort. Blestemul de mamă nu iartă. Mi-aş fi putut pune frînghia de gît, dar degeaba. Mama m-a blestemat să zac în pîrnaie. Nici Dumnezeu nu mă mai putea dezlega.”
Avea trei copii, îşi iubea nevasta şi credea că nimic nu îl mai poate opri să se bucure de viaţă. Dar, într-o bună zi, şişul din carîmbul cizmei a împlinit voia destinului. Blestemul n-a iertat. Acuzat de omor deosebit de grav, „tata Stănică” a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă, la 1 iunie 1964. Avea 22 de ani.
„Cînd intri în pîrnaie, îţi doreşti să fii în iad. Eram un căpăţînar. M.S.V., cum se scria în acte, unul condamnat să putrezească în celulă. În primele luni, am mai visat la o ţigară, încercam să-mi amintesc cum arată o femeie. La partida zilnică de bătaie cu parul peste rinichi îmi închipuiam că le suflu fum de ţigară în nas gardienilor şi ciripeilor“. Jilava, Peninsula, Tîrgovişte, Poarta Albă, Gherla, Botoşani, Mărgineni, Sighet… Nici o puşcărie nu i-a scăpat.
(va urma)
Tache
(Text preluat din volumul „Şmecheri de oraş“)

COMENTARII DE LA CITITORI