Şmecheri de oraş (2)

in Război corupției

SANADEL, MILIARDARUL DIN FERENTARI (2)

Avansarea spectaculoasă a lui Sanadel a fost stopată repede. Un colonel de miliţie a făcut pariu cu un securist că Sanadel poate cita vreme de trei ore, din memorie, din Capitalul lui Marx. El a ciripit patru ore. „Dar colonelul a băut singur toţi banii din pariu. Mi-am dat seama că nu este adevărat că se împarte totul, aşa că l-am trimis pe colonel în paştele mă-sii cu comunismul lui cu tot, am fugit la Bucureşti şi m-am făcut nihilist”.
Din acel moment, Sanadel devine cel mai cunoscut membru al lumii interlope din zona Pieţei Unirii. Se însoară cu Jeana, „o curvă ţigancă care costa 10 lei repriza”. A angajat-o la gunoieri. A început să fie recunoscut drept Regele Şuţilor. A trecut prin toate aresturile şi puşcăriile posibile. Cel mai mult i-a plăcut la Jilava. Cel mai greu i s-a părut în mină, la Petrila, unde a fost ocnaş. A reuşit să evadeze de acolo, chiar sub ochii gardienilor. Cum toată miliţia îl căuta, se refugiază la nişte ţigani în groapa de gunoi de la Căţelu.
„Şi, într-o bună zi, am găsit în gunoi o carte, Istoria doctrinelor economice. Am citit-o pe nerăsuflate. Mi-am dat seama că socialismul nu este decît un rahat şi singurul lucru care contează pe lume este profitul. Mi-am zis că doar negustoria te poate face din cerşetor – procuror şi
m-am apucat să vînd boarfe”.
Au urmat alte şi alte condamnări. Cînd era liber, lua cîte un buchet de trandafiri roşii, se ducea la Biblioteca Publică de lîngă Cişmigiu şi citea pe ascuns cărţile pe care i le găsea Gina: Cioran, Eugen Ionescu, Schopenhauer.
Miliţienii deja se cam săturaseră să-l salte. Interogatoriile deveniseră, practic, de nesuportat. Nu pentru Sanadel, ci pentru ofiţerii care trebuiau să asculte nesfîrşitele pilde ale răzvrătitului social, despre „călcarea în picioare a demnităţii umane prin agresivitatea limbajului ideologic”. „Ne întoarcem la Kafka, tovarăşilor miliţieni!”, îşi încheia întotdeauna Sanadel pledoariile. În seara zilei de 10 august 1972, viaţa lui a luat o întorsătură neaşteptată. Eliberat de la „mititica”, se afla pe peronul gării din Reşiţa, mort de foame. S-a apropiat de un grăsan care se îmbuiba cu salam dintr-o valiză şi i-a cerut să-i dea şi lui. Omul a început să ţipe, au apărut miliţienii, dar Sanadel a reuşit să fugă. Însă a doua zi a fost luat de doi miliţieni din faţă de la Calul Bălan şi dus la secţia 7. Sanadel se apără. La un moment dat, sare pe geam şi o rupe la fugă, cu miliţienii după el. Pe Căuzaşi, vede un negustor.

(va urma)
Tache
(Text preluat din volumul „Şmecheri de oraş“)

COMENTARII DE LA CITITORI