Şmecheri de oraş (7)

in Război corupției

REGELE MAFIEI ŢIGĂNEŞTI (1)

Presa l-a numit Regele Mafiei Ţigăneşti. Poliţiştii, atunci cînd îl opresc la un control rutier de rutină, încep să tremure şi cheamă, în disperare de cauză, ajutoare de urgenţă. Taximetriştii refuză să se apropie la mai puţin de un kilometru de casa lui, chit că le-ai plăti drept „spor de risc” greutatea lor în aur. Şi toate acestea pentru că o ţară întreagă ştie că el, Nicolae Duduianu, zis Pian, este cel mai temut ţigan, şeful de necontestat al lumii interlope din România, omul care controlează şi mafia ţigănească din Germania şi Franţa. A fost acuzat că a pus sute de patroni cu capetele sub roţile Mercedesului care se învîrteau la turaţie maximă, pentru a obţine de la ei taxe de protecţie fabuloase. Se crede că răpea copii de „şmecheri”, cerînd răscumpărări de zeci de mii de dolari. S-a spus despre el că este singurul om din Europa căruia temuta mafie iraniană a traficanţilor de droguri îi plăteşte taxă. Că are o echipă de asalt formată din nu mai puţin de 150 de „killeri” rromi, angajaţi doar dacă au 20 de ani de închisoare în spate.
L-am găsit pe Pian. Am vorbit cu Pian. Un om care are procese în calitate de victimă, căutîndu-şi prin tribunale dreptatea, plîngîndu-se că a fost escrocat. Un om care face un apel disperat pentru ca fiii săi să fie primiţi înapoi la şcoală. A acceptat să vorbească, încercînd să lămurească o dată pentru totdeauna problema mafiei ţigăneşti.
În tinereţe, Pian a făcut ani de zile sport de performanţă. Deşi era unul dintre cei mai promiţători boxeri ai generaţiei sale, a trebuit să renunţe din cauza ţigărilor. A trăit în mijlocul lumii interlope. Toată lumea îl ştia pe Pian din clanul Duduienilor. Omul cu pumnul de fier. Ţiganii nu-1 vor uita niciodată pe puştiul care, ajuns la închisoare pentru o infracţiune minoră, nu şi-a plecat ochii în faţa temutului Cezar. Mai mult chiar, Pian l-a înfruntat făţiş. Şi minunea s-a întîmplat: tînărul Pian l-a bătut zdravăn pe Cezar. Vestea, transmisă de ţigani, a făcut imediat înconjurul întregii ţări. Apăruse un nou şef.
Au urmat alte condamnări. „Pe cuvîntul meu de om, doar de două ori am ajuns la mititica pe bune, în anii ’70. În rest, am fost băgat aiurea. Ultima condamnare din timpul comunismului am primit-o în 1984. Am cumpărat de la nişte ţigani două inele de aur şi m-am trezit a doua zi în celulă la Jilava. Primisem o condamnare de cinci ani pe motiv că inelele erau de furat. Aşa stăteau lucrurile cu miliţia. O singură greşeală era suficientă să fii terminat pe toată viaţa. Nu ţi se oferea nici o şansă de reabilitare”, povesteşte Pian.
A fost eliberat pe 18 februarie 1988, fiind hotărît să-şi vadă numai de familie şi gospodărie. Pînă în toamna anului 1991, nu a primit nici măcar o amendă: „Pe 8 octombrie 1991, Cristofor s-a dus la Angela, o ţigancă din Baloteşti, căreia îi împrumutase 3.000 de mărci. Angela a spus că nu are banii, dar îi dă în schimb un Mercedes. Au făcut chitanţă, de faţă cu o mulţime de martori“.

(va urma)
Tache
(Text preluat din volumul „Şmecheri de oraş“)

COMENTARII DE LA CITITORI