Şmecheria la români

in Alte știri

În 2003, tov. Adrian Năstase a modificat Constituţia Iorgovanului, astfel încît preşedintele să fie ales pentru un mandat de 5 ani, în loc de 4 ani. Pînă atunci, alegerile prezidenţiale şi cele parlamentare se desfăşurau simultan, ca să nu se dubleze cheltuielile cu propaganda electorală. Cu aceşti bani s-ar putea construi o fabrică de tractoare – fiindcă, în prezent, nu mai avem tractoare de producţie proprie. Pe vremea lui Ceauşescu, se fabricau 71.000 tractoare pe an, astăzi, nici unul. Tot atunci, românii au construit, în Iran şi în Egipt, două fabrici de profil, care funcţionează şi astăzi.

L-am auzit pe Teodor Meleşcanu spunînd, la ,,Naşul” TV (28 octombrie a.c.), că dacă va fi ales preşedinte, va susţine revenirea la un mandat de 4 ani, astfel încît alegerile prezidenţiale şi cele parlamentare să aibă loc concomitent. Atunci, mă întreb: de ce l-a lăsat pe Adrian Năstase să strice rostul Iorgovanului, că doar erau tovarăşi de drum lung?! S-a mai modificat ceva în Constituţie: desfiinţarea serviciului militar obligatoriu. Şi cum nişte personaje importante de la acea vreme erau părinţi de băieţi, pe lîngă ei, s-au găsit destui alţii să-i mulţumească, din inimă, tovarăşului ,,prim”. Au trecut anii şi, mai anţărţ, Parlamentul a înfiinţat o comisie, prezidată de Crin Antonescu, care să modifice Constituţia. Dacă erau retribuiţi pentru această treabă – nu ştiu. Ceea ce era cel mai important, pentru sufletul meu, chinuit de comunism încă de la 23 August 1944, era revenirea, la 4 ani, a mandatului de preşedinte. Pentru că posibilitatea ca acelaşi personaj să obţină 2 mandate consecutive, adică să rămînă la Palatul Cotroceni timp de 10 ani, mă scoate din ţîţîni. Se lăuda unul, la care se tot prosternează massele, că el e republican. În istoria noastră, ne împăunăm cu faptele bune ale lui Carol I, din cei 48 de ani de domnie ai săi. Dar îl evocăm cu mîndrie mai ales pe Ferdinand cel Loial, sub a cărui domnie s-a înfăptuit Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Încă din copilărie, cînd auzeam Imnul regal, îmi dădeau lacrimile. Republicanul bolşevic le-a mulţumit minerilor că ne-au bătut studenţii, mai ales în fatidicul an 1990. Pe atunci, fiul meu era student în anul V, dar purta şi ochelari, ceea ce, pentru acei troglodiţi dezlănţuiţi, era un indiciu sigur că au de-a face cu un intelectual, considerat duşman al poporului muncitor şi al regimului lui Ilici. Mare spaimă trăiam pînă ce îl vedeam ajungînd, teafăr, acasă. Nevastă-mea, însă, nu a scăpat: au lovit-o peste picior criminalii ăia. Reprezentantul lor e, şi astăzi, prezent pe la diverse televiziuni, fiindcă le face rating. Ca şi individul ăla, care a fost profesor de marxism la Academia de politruci ,,Ştefan Gheorghiu” şi care, astăzi, a ajuns europarlamentar, reprezentantul naţiei la Bruxelles. Bravo, naţiune! Am citit ,,Jurnalul” lui Ion Raţiu, cuprinzînd însemnările sale din perioada 1990-1999, şi am rămas uimit văzînd ce laude îi aduce acestui profesor de marxism. De unul de la ţărănişti, din partea cărora a fost deputat, nu are cuvinte de laudă. Comuniştii au, printre ei, destui care vorbesc limbi străine – i-a plimbat Ceauşescu prin lume şi le-a dat diverse funcţii pe-acolo. Eu – de unde să ştiu franceza, ori engleza, dacă nu le-am mai vorbit de 50 de ani?! Primul ziar pe care l-am cumpărat în Gara de Nord, în aprilie 1964, era ,,The New York Times”.

Dar, să revin la Constituţie: guvernul de atunci nu avea interes să o supună referendumului, ca să prindă şi tovarăşul 5+5 ani, aşa cum s-a întîmplat cu cel care, în 2004, îşi rîdea de noi, cu acea frază celebră: „E blestemat poporul ăsta, să aleagă între doi comunişti“. Am fost întrebat atunci, la alegerile din 2004, cu cine votez, iar răspunsul meu a fost că îi şterg pe ambii candidaţi de pe buletin. ,,Dar de ce ţineţi să iasă marinarul?”, a venit următoarea întebare. ,,E mai puţin periculos”, am replicat eu. Cînd Adrian Năstase a venit la cîrma Guvernului, în 2001, mai întîi ne-a tăiat Tanackanul, un medicament pentru memorie. Deci, dădea semne de pe atunci că ne urăşte din rărunchi. Mai tîrziu, Dumnezeu a voit ca fostul premier să stea, şi el, niţel închis, dar nicidecum bătut, înjurat, înfometat şi îndurînd frigul. Singurul dezavantaj al şederii lui la puşcărie a fost WC-ul englezesc. Noi nu aveam nici măcar unul turcesc – stăteam în mirosul acela greu, pînă la orele 18, vara fiind, din acest punct de vedere, un adevărat calvar. Nu pot să-mi fac iluzia că voi rezista următorii 10 ani (însemnînd 2 mandate pentru ocupantul fotoliului de la Cotroceni); deja am probleme grave cu respiraţia, şi nu sînt singurele. La Aiud, în 1957, pe cînd făceam greva foamei, din greşeală – unii spun că mai degrabă intenţionat – mi-au vîrît furtunul pe trahee, în loc să-l introducă în tubul digestiv, şi mi-au scăpat în plămîni cca. 100 ml. de lapte, amestecat cu praf de ou. Medicii închisorii, dar şi cei ai Securităţii au spus că a fost o minune de la Dumnezeu că am supravieţuit. Ritmul respiraţiei crescuse, de la 16, la 120 pe minut, conform documentelor de arhivă, de la Aiud.

Vă doresc succese înfloritoare, însă luaţi aminte: cine a votat USL, a votat cu Ion Iliescu.

Cu dragoste,

ION BAURCEANU

P.S.: Un „băiet“, care se vrea deştept, mi-a spus: ,,Nu ştii ce înseamnă «on a choisi le moindre mal»” (am ales răul cel mai mic). Poate o fi văzut el ce înseamnă, după ce le-a dat brînci liberalilor.  

COMENTARII DE LA CITITORI