Societatea civilă

in Alte știri

De mai mult timp, încă de la instaurarea aşa-zisei democraţii pe plaiurile noastre mioritice, a început să se vorbească, tot mai insistent, de societatea civilă. Din cîte pricepem noi, ăştia mai puţin iniţiaţi în iţele falsei democraţii de astăzi, societatea civilă ar cuprinde populaţia neînregimentată în vreun partid politic. Adică grosul poporului vieţuind pe teritoriul carpato-danubiano-pontic. Este şi cazul meu şi al familiei mele: nici unul dintre noi nu ne-am aliniat vreuneia dintre numeroasele formaţiuni politice. Asta nu înseamnă că eu, un om apolitic, nu pot avea anumite poziţii politice sau că nu mă pot regăsi în doctrina unui anumit partid. Ei bine, partidul meu se numeşte România. Şi, prin extensie, România Mare. Dar încă nu sînt membru. Nu prea m-au vrut cei de pe la judeţ.

Sînt român adevărat, sînt patriot. Lupt pentru binele ţării mele, pentru semenii mei. Fac parte din societatea civilă. Se pare, însă, că unii – mulţi, marea majoritate -, care tot strigă lozinci cu această societate civilă, cum că ea ar trebui să fie deasupra celei politice, practic, nu-şi dau seama care e rostul lor. Nu ştiu ce vor. Ei cred că tot ce zboară se şi mănîncă, aşa cum spune o vorbă înţeleaptă din popor. Tocmai pentru că au dificultăţi în înţelegerea democraţiei, ei vor acum o domnie totală a societăţii civile. Vor imposibilul: un Guvern şi un Parlament epurate de politicieni. Ceea ce nu se poate, monşer! Fiind atît de naivi, oamenii aceştia sînt şi uşor de manipulat de către politicienii versaţi, care au şcoala manevrelor urîte, de culise, şi a influenţării opiniei publice în favoarea lor şi în defavoarea interesului general, a binelui comun, pe care ni-l dorim noi, cei amărîţi, umiliţi şi ofensaţi.

Ei, civilii, fac politică – fără să vrea. Mulţi sînt de bună-credinţă, şi este cu atît mai dureros că pot fi atît de lesne manipulaţi. Personal, cred că unii sînt şi plătiţi. Altfel, nu văd cum de cer lucruri rele, dăunătoare, în defavoarea întregii societăţi. De pildă, e greu de explicat de ce atît de mulţi au acceptat îndemnul de a ieşi în stradă, pe fondul emoţiei generale fireşti, generată de tragicele pierderi de vieţi omeneşti de la „Colectiv“, şi să dea jos un guvern care s-a dovedit benefic pentru ţară şi pentru popor. Un guvern net superior celor precedente (în speţă executivelor conduse de Emil Boc şi de M.R. Ungureanu), care a luat o serie de măsuri salutare în plan social (reducerea TVA, creşterea salariilor, a pensiilor etc.), toate bazate pe o creştere economică eficientă.

De ce, oare, societatea civilă a contribuit, decisiv, la înfăptuirea pohtei ce-a pohtit nu Mihai Viteazul, ci preşedintele ales de alţii: ,,guvernul meu” (adică al lui). Dar de ce nu Guvernul Ţării? Sau, poate domnul Klaus Iohannis este însăşi Ţara? Unde s-a mai pomenit aşa ceva? A, uitam o declaraţie stupidă a aceluiaşi personaj care se exprimă destul de greoi în limba română: „Am venit să ne luăm ţara înapoi!“. Care ţară, domnule preşedinte? Şi de unde aţi venit măria-voastră? Din Patagonia? Ori din Madeira? Şi acum, tocmai acum, cînd lucrurile începuseră să meargă mai bine, aţi profitat, cu ajutorul societăţii civile, de ocazia, cum nu se putea mai potrivită, de a dărîma un guvern care făcuse ceva bun pentru noi, pentru ţară. De ce aţi procedat astfel? Acum ne este limpede: ca să instalaţi un alt guvern – cel pe care vi-l doreaţi cu ardoare. Numai că, văzînd furia mulţimii împotriva tuturor politicienilor, aţi preferat un executiv format nu din aliaţii dvs. PNL-işti, ci din tehnocraţi.

Dar, ce e aia tehnocrat? Un personaj neafiliat politic, dar expert în domeniul lui. Şi cine ar fi putut fi şeful unui astfel de guvern? Păi, nimeni altul decît Dacian Cioloş, expert al Parlamentului European, fost ministru al Agriculturii şi, apoi, consilier prezidenţial, în regimul lui Traian Băsescu. Apolitic, de! Ăsta ne va scoate căruţa din noroi. Cu toate că unii care se mai pricep spun că el a contribuit la adoptarea Legii care permite înstrăinarea pămîntului strămoşesc, de s-a ajuns ca alţii, de pe alte meleaguri, să se facă stăpîni pe glia noastră. Un asemenea lucru murdar, să-ţi vinzi glia la bucată, nici că s-a mai pomenit. Dar, ca la noi, la nimeni. Chestia cu pămîntul ţării pus la mezat a spus-o stimatul economist Ilie Şerbănescu, la un post TV, cînd abia se anunţase numirea lui Cioloş. Dacă a greşit omul care tot strigă în pustiu şi nimeni nu binevoieşte să-l asculte, că România este colonie, atunci greşim şi noi.

Ce vrem să subliniem? Anume că unii „lideri“ ai societăţii civile chiar habar n-au de ceea ce se întîmplă, sînt manipulaţi, sau au fost cumpăraţi de cine trebuie. Astfel, la o emisiune foarte interesantă a lui Victor Ciutacu, excelent moderator, temerar şi abil interlocutor, profesorul Cristian Troncotă i-a pus unui domn de la Constanţa (pe nume, dacă am auzit bine, Bundache) o întrebare cît se poate de pertinentă: ,,De ce nu strigă ei, protestatarii, lozinci şi împotriva lui Băsescu, că el e tăticul greu şi mare al corupţilor?”. La care Bundache al nostru, la telefon, se face că n-aude, n-a vede. Şi slobozeşte o propoziţie cu sens adînc: „Ar trebui să aibă şi ei onoare“. Păi ce onoare, onorabile, să aibă hoţii, pungaşii, mafioţii? Dar, la urmă, Bundache s-a scăpat, săracul. El doar pe ăia de la PSD îi acuză. Ceilalţi, băsiştii, e curaţi…

Iată o mostră de bun reprezentant al societăţii civile, din oraşul de la malul mării, fieful marelui Traian Băsescu, de care nimeni nu se leagă, zburdă în libertate şi-şi permite să ne dea încă lecţii de democraţie.

Deh! Dacă societatea civilă, în mod tacit, îl apără, nu ne mai rămîne de spus decît: Sal’tare, taică! Sal’tare, dom’ Bundache!

GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI