Societatea Corală ,,Carmen“

in Polemici, controverse

D.G. Kiriac a jucat un rol imens în dezvoltarea muzicii româneşti. Şi cînd afirmăm acest lucru ne referim nu doar la activitatea sa componistică, ci şi la aceea de admirabil şi entuziast interpret, om de ştiinţă, pedagog, folclorist, organizator şi fondator al Societăţii corale ,,Carmen“.

Muzicologul George Breazul, în prefaţa la volumul ,,Opere alese”, lucrare apărută în vremurile noastre ca un omagiu adus de contemporaneitate marelui artist, scria următoarele: „Concertul de inaugurare dat de «Carmen, societate corală pentru cultivarea şi răspîndirea muzicii în popor», sub direcţia lui D.G. Kiriac, a avut loc în seara de 18 decembrie 1901. Programul artistic întrunea, alături de numele lui Palestrina, Haydn, Gevaert şi Gastinel, multe nume româneşti: Ion Vidu, Timotei Popovici, C. Dimitrescu, George Stephănescu şi, în trei din cele zece puncte ale acestui program, D.G. Kiriac, cu colinde şi cîntece populare româneşti armonizate. Public destul de numeros – relatează presa de specialitate a timpului -, deşi high-life-ul nu s-a înjosit să onoreze cu înalta-i prezenţă un concert, în care avea să audă cîntîndu-se, în româneşte, cîntece româneşti”. Iar la al doilea concert, interesul publicului a crescut: „Cîntecele naţionale au fost reproduse numai de cor bărbătesc. Desigur, publicul n-a mai încetat cu aplauzele, văzînd cum melodiile noastre naţionale au ieşit din umba bordeiului şi au urcat treptele scenei. Pianistul Dimitriu, fostul profesor de la Conservator, a executat la acest concert o gavotă de Bach şi un preludiu de Mendelssohn. Rechemat cu toată insistenţa, i s-a cerut să cînte o horă”.

Într-adevăr, high-life-ul s-a exclus din massele largi ale poporului, deoarece nu avea nimic comun cu idealurile acestuia. Snobii preferau – în locul artei sănătoase, rezultată din glasul spontan al sensibilităţii naţionale, legată de o tradiţie milenară, pe care toţi marii compozitori au respectat-o – o artă „la modă”, manieristă şi artificială, ce reprezenta o muzică veştejită, lipsită de vigoare şi profunzime. Desigur că acest auditoriu era neplăcut impresionat cînd se interpretau unele piese cu titluri „vulgare”, precum: Plugarul, Fierarul, Morarul, Muncitorul, Libertatea, sau Cîntecul muncitorilor, în care Kiriac reliefa versurile izvorîte din lupta mulţimii împotriva unei societăţi nedrepte: „Haideţi, fraţi ţărani români,/ Ca să fim şi noi stăpîni/ Pe munca ce agonisim,/ Fraţi, ca fraţi să ne iubim./ Să strigăm de mii de ori/ Trageţi hora, muncitori;/ Să fim toţi într-o gîndire,/ Într-un cuget şi-o simţire./ Cu voinţă şi tărie,/ Vom scăpa de sărăcie”.

Adresîndu-se unui public numeros şi dornic să asculte o artă cu un accentuat spirit popular, Societatea corală „Carmen” îşi alcătuia repertoriul pe baza unui conţinut educativ, cu texte literare potrivite, destinate nu numai ascultării, ci şi pentru a fi redate în bune condiţii de către melomanii de toate vîrstele şi din toate păturile sociale. Astfel se explică mai bine de ce roadele bogate ale activităţii acestei societăţi corale, clădită pe principii democratice, s-au ivit în scurtă vreme de la înfiinţarea ei.

Iată o relatare a lui Kiriac, după numai 4 ani de activitate, din care reiese un bilanţ ce reflectă cu fidelitate munca intensă depusă atît de harnicul maestru, cît şi de inimoşii membri ai societătii:

,,- Membrii societăţii au colectat în număr însemnat multe melodii populare şi patriotice, pe care le-au armonizat.

– Au compus piese corale, religioase, populare şi patriotice pentru repertoriul corului şi pentru şcolile noastre.

– S-au ocupat de studierea corurilor alese, potrivit dispoziţiilor luate cu privire la ţinerea repetiţiilor corale.

– Societatea a dat un număr de 13 concerte în ţară şi peste munţi, 6 serate intime pentru membri, 24 concursuri societăţilor de valoare, în total 43 de producţii muzicale în cursul celor 4 ani şi cîteva luni de la înfiinţarea ei.

– Pentru extinderea cunoştinţelor muzicale, s-a predat un curs de solfegii şi cînt la candidaţii de membri. Maestrul acestui curs a fost dl.

  1. Anastasescu, vechiul profesor de muzică.

– Membrii societăţii au predat cursuri de muzică la 12 şcoli primare din Capitală, propagînd astfel cîntecul popular.

– La conferinţele generale ale corpului didactic primar, întrunit în Bucureşti în 1904, precum şi ale grupelor de institutori şi învăţători adunaţi la Cîmpulung în vara anilor 1903-1904-1905, s-au predat cursuri din repertoriul societăţii de către dl. N. Saxu şi membrii Societăţii „Carmen”. Acest fapt este foarte îmbucurător pentru mişcarea muzicală populară şi pentru dezvoltarea şi răspîndirea ei în toate straturile.

– Alcătuirea, după cererea Ministerului Intrucţiunii Publice, a unei cărţi de 81 coruri şcolare. Această carte s-a lucrat sub direcţia lui D.G. Kiriac şi cu concursul colaboratorilor B. Anastasescu, G. Teodosiu, P. Ciorogaru, G. Cucu, N. Saxu ş.a., membri în societate.

– Societatea a căutat să întărească legăturile de prietenie, de solidaritate între ea şi altele similare, mai ales în Transilvania şi Banat. Un schimb de scrisori şi de coruri a avut loc între Societatea «Carmen» şi celelalte.

– Membrii Societăţii «Carmen» au întreprins şi două excursii artistice. Prima s-a făcut la Sulina…; a doua excursie s-a făcut, între 6 şi 12 august 1905, în Banat şi Transilvania, dîndu-se concerte în oraşele Lugoj şi Sibiu”.

S-au enumerat multe din realizările Societătii corale „Carmen”, precum şi punctele unui program de activitate, spre care se îndrepta, cu o remarcabilă conştiinciozitate, întreaga atenţie a lui Kiriac.

După moartea acestuia, Ioan D. Chirescu a condus cu succes concertele date de acest excelent ansamblu vocal şi a continuat popularizarea unui mare număr de creaţii din muzica clasică şi contemporană, fireşte, punînd accentul pe tălmăcirea cît mai expresivă a muzicii autohtone.

În alte centre ale ţării, formaţii corale, poate cu un răsunet mai modest, au depus o activitate importantă, animate fiind de aceleaşi nobile idei şi sentimente. Corul lui Gavriil Musicescu la Iaşi, corul lui Ion Vidu la Lugoj, precum şi corurile de la Braşov, Sibiu, Reşiţa pot fi citate drept mărturii grăitoare.

Într-o epocă în care artiştii nu se bucurau de condiţiile prielnice de azi, Societatea corală „Carmen” a făcut să răsune cîntecul românesc în toată ţara, fiind un simbol al luptei duse de Poporul Român pentru libertate şi dreptate socială. La fel ca Şcoala Ardeleană, generaţia de aur a luptătorilor de la 1848, sau ca societăţile artistice şi literare din diferite regiuni ale ţării, „Carmen” a contribuit temeinic la construirea măreţului edificiu care, azi, străbate majestuos, ca un fluviu liniştit, cultura românească.

DORU POPOVICI

COMENTARII DE LA CITITORI