Specia umană, martoră a unor fenomene misterioase (6)

in Alte știri

 

MĂRTURII ALE SUPRAVIEŢUITORILOR (1)

Charles Berlitz prezintă, în cartea sa dedicată Triunghiului Bermudelor, cîteva declaraţii ale unor oameni care au supravieţuit evenimentelor neobişnuite ce au avut loc în zona respectivă. Deşi numărul mărturiilor este destul de mic, acestea pot să ne ofere o imagine mai clară asupra fenomenelor ce au loc în zona de tranzit interdimensional. În cartea „Orizonturi invizibile“, un compendiu al misterelor Mărilor, Vincent Gaddis a dedicat o secţiune specială „Triunghiului Bermudelor“, în care este relatată experienţa trăită de un fost pilot, Dick Stern. Conform afirmaţiilor lui Stern, acesta luase parte la un zbor, la sfîrşitul anului 1944, cu destinaţia Italia. Era vorba de o escadrilă formată din 7 bombardiere. La cca. 450 kilometri de Bermuda, avionul său s-a confruntat cu o turbulenţă atît de neaşteptată şi de violentă, încît a trebuit să se întoarcă în Statele Unite. În momentul respectiv, vremea era bună şi se puteau vedea stelele, însă turbulenţa a făcut ca avionul să se răstoarne şi să cadă în picaj atît de violent, încît echipajul s-a trezit aruncat în tavan. Avionul a pierdut foarte mult în înălţime, încît era să se prăbuşească în Mare. Cînd s-a întors la aeroport, a aflat că din întreaga escadrilă de 7 avioane nu s-a înapoiat decît unul, în afară de al său, neputîndu-se stabili contactul radio cu celelalte aparate. Nu s-au găsit nici supravieţuitori, sau rămăşiţe ale avioanelor. Acest incident s-a petrecut cu un an înainte de dispariţia ,,Zborului 19“, tot în luna decembrie, dar nu a fost socotit un eveniment deosebit, deoarece era război. Joe Talley, căpitanul vasului de pescuit „Wild Goose“, s-a confruntat cu un alt fenomen straniu, însă el a reuşit să scape cu viaţă. Ambarcaţiunea sa era remorcată de un alt vas, iar întîmplarea a avut loc în zona ,,Tongue of the Ocean“, cunoscută pentru marea sa adîncime, lîngă Insulele Bahamas, în apropiere de Bahama Banks. Această arie, relativ restrînsă ca suprafaţă, are adîncimi de mii de metri, fiind vorba de o zonă de prăbuşire abruptă, la Est de Insula Andros, unde au avut loc multe dispariţii. Deşi era noapte, vremea era bună, un vînt bătînd uşor din Sud-Vest. Căpitanul Talley a fost trezit de un val de apă ce a intrat în cabina sa, iar el, din instinct, a apucat o vestă de salvare şi s-a strecurat printr-un hublou. După ce a ieşit din cabină, şi-a dat seama că se află sub apă, dar a găsit o parîmă care l-a adus la suprafaţă. Ajuns la luciul apei, a constatat că nava-remorcher „Caicos Trader“ şi-a continuat drumul fără el. Uriaşa forţă care trăgea sub apă vasul „Wild Goose“ ameninţa să răstoarne remorcherul din cauza parîmei, determinînd echipajul să o taie şi să părăsească, în grabă, zona. Mai tîrziu, „Caicos Trader“ s-a întors pentru a-l salva pe Talley. Nava „Norse Variant“, care a plecat, în martie 1973, din Newport News, cu o încărcătură de cărbuni pentru Germania, a transmis că se scufundă la 220 km Sud-Est de Cape May. Iniţial s-a crezut că întreg echipajul a pierit, dar o persoană s-a salvat, agăţîndu-se de un capac de cală din lemn. Aceasta a relatat că vasul s-a scufundat în cîteva minute. A povestit că, din senin, s-a pornit un vînt extrem de puternic, care a măturat tot ce se afla la bord, apoi, brusc, apele Mării au acoperit nava, care s-a scufundat rapid. O aventură similară a fost trăită şi de căpitanul Don Henry, în 1966, el descriind dispariţia misterioasă sub ape a unei barje: „Ne întorceam de la Puerto Rico spre Fort Lauderdale. Remorcam, de 3 zile, o barjă goală, a cărei încărcătură fusese petrolul. Ne aflam la bordul lui «Good News», un remorcher de 18,6 metri lungime şi cu motoare de 2.000 CP. Barja pe care o remorcam cîntărea 2.500 tone şi se afla la capătul unei parîme lungi de 300 de metri. Navigam în zona «Tongue of the Ocean», după ce trecusem prin lanţul Munţilor Exuma. Adîncimea apei era de 183 de metri. Era o după-amiază cu vreme bună şi cer senin. Mă dusesem în cabina mea, situată în partea din spate a punţii, însă, după cîteva minute, am auzit un vuiet nemaipomenit. Am ieşit pe punte să văd ce se întîmplă. Primul lucru la care m-am uitat a fost busola, care se învîrtea în sensul acelor de ceasornic. Nu exista nici un motiv să se întîmple lucrul acesta, dar eram sigur că trebuie să fie ceva serios. Apa părea că se năpusteşte din toate direcţiile. Orizontul dispăruse şi nu puteam vedea unde ne aflăm. Acel ceva care se petrecea ne furase, prădase sau împrumutase toată energia din generatoare. Toate echipamentele şi aparatele încetaseră să mai producă energie electrică“.

(va urma)

Os. Kuhlen

COMENTARII DE LA CITITORI