Specia umană, martoră a unor fenomene misterioase

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

În vara anului 1979, o expediţie franco-italiană s-a deplasat în zona Triunghiului, pentru a cerceta cîteva vestigii aflate pe fundul oceanului, presupuse artefacte ale unor civilizaţii pre-mayaşe, sau pre-egiptene, cu o vechime de 15.000 de ani, printre care se numărau şi cîteva construcţii piramidale de mari proporţii. Anterior, în 1977, Charles Berlitz a anunţat descoperirea, în această zonă, a unei piramide cu înălţimea de cca. 128 m şi baza de 164 m, situată la o adîncime de 900 m în apele Atlanticului de Nord. De asemenea, cercetătorii ruşi au ajuns la concluzia că în zona nordică a Oceanului Atlantic, situată între Groenlanda şi Irlanda, există o uriaşă cascadă submarină. Apele reci ale Arcticii, avînd o densitate foarte mare şi un conţinut bogat de oxigen, se prăbuşeau în abisul Oceanului Atlantic, pînă la adîncimi de peste 3.000 de metri. La congresul Societăţii Germane de Geofizică, din luna august 1979, s-a făcut o comunicare interesantă: curentul Golf Stream se opreşte în dreptul Insulei Terra Nova, de unde face cale-ntoarsă. Se pune atunci întrebarea: de unde vine apa caldă din Nord-Estul Atlanticului, dacă nu este adusă de Golf Stream, aşa cum se crezuse pînă acum? La sfîrşitul anului 1973, studierea fotografiilor luate de misiunile „Skylab” a relevat în lungul Peninsulei Yucatan o curioasă relaţie ocean-atmosferă: în apele calde ale Golf Streamului au fost detectate zone largi de apă rece. Pe seama acestei curiozităţi au fost puse unele evoluţii dezordonate ale uraganelor, schimbări de culoare a apelor oceanice, sau apariţia unor materii organice în acele zone. De fapt, este vorba de o complexă interacţiune a apelor aflate în zona unei porţi hiperspaţiale. După cum precizează Charles Berlitz, în cartea sa „Triunghiul Bermudelor”, zona a primit această denumire în urma dispariţiei a 6 avioane care aparţineau Marinei Militare a SUA, cu tot cu echipaje, în data de 5 decembrie 1945. Primele 5 avioane, care se pare că au dispărut simultan, se aflau într-o misiune de rutină pe un traseu de zbor triunghiular, ce începea direct din baza aeronavală Fort Lauderdale, Florida, se continua spre Est 237 km, apoi 60 km spre Nord şi revenea în locul de unde a pornit folosind ruta de Sud-Vest. Bermuda a împrumutat, în cele din urmă, numele său zonei care, de-a lungul timpului, a fost denumită în cele mai diferite moduri: „Triunghiul Diavolului”, „Triunghiul Morţii”, „Marea Dezastrelor”, „Cimitirul Atlanticului”. S-a observat că vîrful triunghiului care constituie ruta de zbor de la Fort Lauderdale era în linie dreaptă cu Bermuda, această insulă părînd a fi hotarul nordic al zonei de dispariţie în condiţii ciudate a navelor şi avioanelor. Nici un alt incident anterior, sau ulterior acestuia nu a atras atît de mult atenţia, fiind vorba de dispariţia totală a unei escadrile, împreună cu un alt avion uriaş trimis în ajutor, un hidroavion Martin Mariner, cu un echipaj de 13 oameni, care s-a „evaporat”, în mod inexplicabil, în timpul operaţiunilor de salvare. Grupul celor 5 avioane dispărute, ce a decolat de la Fort Lauderdale, purta numele de „Zborul 19”. Avioanele erau pilotate de 5 ofiţeri, iar din echipaj mai făceau parte 13 recruţi. Aceştia trebuiau să fie repartizaţi cîte 2 în fiecare avion, însă, în ultimul moment, în ziua de 5 decembrie, unul dintre recruţi a cerut să fie debarcat. Avioanele erau de tipul Grumman TBM-3 Avenger, bombardiere lansatoare de torpile, şi fiecare dintre ele avea combustibil suficient pentru un zbor de 1.500 de kilometri. Temperatura aerului era de 18°C, soarele strălucea, cîţiva nori erau împrăştiaţi ici-colo, iar vîntul bătea moderat din direcţia Nord-Est. Piloţii raportaseră o zi excelentă pentru zbor. Timpul necesar pentru această misiune a fost de două ore. Decolarea a început la orele 14, iar la 14,10 toate avioanele se aflau în aer. Comandantul escadrilei, locotenentul Charles Taylor, cu peste 2.500 de ore de zbor la activ, a condus avioanele spre Chicken Shoals, la Nord de Bimini, unde trebuiau să facă exerciţii de atac asupra unei epave-ţintă. Atît piloţii, cît şi restul echipajului erau oameni cu experienţă şi nu exista nici un motiv de îngrijorare pentru acestă misiune de rutină.

(va urma)

Os. Kuhlen

COMENTARII DE LA CITITORI