Spionii români ai războiului rece (1)

in Alte știri

1. Afacerea Caraman a stîrnit un mare scandal mediatic atunci cînd a ajuns în presă. Dar, dincolo de asta, a stîrnit un real cutremur în cadrul Serviciilor Speciale şi mai ales la NATO, unde Caraman a reuşit să infiltreze mai mulţi spioni, prin intermediul cărora a obţinut foarte multe informaţii extrem de sensibile. Spionul român cu acoperire diplomatică a creat o reţea de agenţi care i-a furnizat dosare cu conţinut sensibil, strict secret. Aceste informaţii au ajuns nu doar la Bucureşti, ci şi la KGB, Moscova. Activitatea lui Caraman&Co s-a desfăşurat în două perioade: a) anii ’50, cînd Bucureştii s-au subordonat total Moscovei; b) după 1964, de cînd Bucureştii au încercat o decuplare de Moscova. Dacă pînă la „declaraţia din aprilie 1964“, Gheorghiu-Dej&Co s-a subordonat total Kremlinului, după acest moment, relaţia s-a schimbat, cel puţin în parte. Hruşciov a fost (octombrie 1964) înlocuit cu Brejnev. În martie 1965, Gheorghiu-Dej a murit şi Ceauşescu a preluat puterea. Relaţiile dintre Serviciile Secrete sovietic şi român s-au schimbat. Fără să fi ieşit din orbita KGB, SIE începe să facă şi propriile sale jocuri. Cînd se produce această schimbare, Mihai Caraman se afla deja de cîţiva ani la Paris, iar reţeaua lui funcţiona din plin. Caraman controla mai mulţi spioni, pe care îi recrutase chiar el. Cine e Mihail Caraman? S-a născut în 11 noiembrie 1928, în comuna Oancea, din judeţul Galaţi. A absolvit Şcoala de Ofiţeri a Ministerului de Interne, în 1950, plus un curs de contrainformaţii la şcoala KGB de la Moscova, în acelaşi an. A fost pregătit special pentru a fi trimis în străinătate să facă spionaj după metode sovietice. A fost el recrutat ca agent KGB în 1950? E o întrebare esenţială în dosarul lui Mihail Caraman, rămasă, deocamdată, fără răspuns. Cert este că bănuielile nu l-au ocolit, iar după scandalul Pacepa (1978), a fost trecut pe linie moartă, tocmai în urma acestor bănuieli.

Povestea lui ca spion în Occident începe în octombrie 1958, cînd ajunge la Paris, sub masca unui funcţionar la reprezentanţa comercială română. În realitate, Caraman era şeful rezidenţei spionajului românesc în Franţa. Sîntem la cîteva luni după ce generalul de Gaulle a revenit la Putere şi a pus bazele celei de-a V-a Republici. Urmează o perioadă tulbure din punct de vedere politic – a războiului din Algeria, cu atentate, terorism şi proteste.

Căderea lui Caraman, 11 ani mai tîrziu, s-a datorat defecţiunii unui ofiţer din ambasada română din Paris, Dan Iacobescu, adjunctul lui Caraman. Iacobescu a trecut, în iulie 1969, la englezi şi a dezvăluit MI 6 anvergura fără precedent a infiltrării de către Serviciile româneşti a NATO şi a altor instituţii centrale franceze. NATO îşi mutase, în 1967, sediul la Bruxelles, dar Caraman a continuat să îşi manipuleze şi aici agenţii. Odată cu defecţiunea lui Dan Iacobescu, DST a trecut la arestări. Amintesc aici numele principalilor spioni ai reţelei Caraman – Imre Nahit, Robert Van de Wielhe, Francisc Roussilhe, Pierre Rocheron. Şi nu sînt toţi. Cei implicaţi sînt anchetaţi, judecaţi şi condamnaţi. Colonelul Charles de la Sale, fost pilot de vînătoare din escadrila Normandie-Niemen, care a luptat pe frontul din Est, a preferat să se sinucidă, aruncîndu-se de la balcon atunci cînd agenţii DST au venit să îl aresteze. Au trădat unii pentru bani, din lăcomie, alţii din motive ideologice, sau din vanitate, alţii pentru sex.

În august 1969, Mihai Caraman a părăsit Franţa, fiind expulzat de autorităţile franceze. Despre Caraman s-au auzit puţine de atunci. Cînd un spion este deconspirat, cariera lui ia sfîrşit. Nu şi a lui Caraman, care, în 1990, este redescoperit de Petre Roman, cu care se cunoştea din Franţa, şi numit ministru adjunct al Apărării şi apoi director al noului înfiinţat Serviciu de Informaţii Externe. În 1992, este înlocuit de Ion Iliescu, care se despărţise de Petre Roman. În acel an, Caraman a pus la dispoziţia DST, la Paris, „dosarul Charles Hernu“. Azi, Mihai Caraman trăieşte în vila din staţiunea Cheia, înconjurat de colecţia sa de artă.

(va urma)

COMENTARII DE LA CITITORI