Stalin (16)

in Alte știri

 

 

De la generalissim la paranoid (1)

Stalin nu făcea deosebirea dintre război şi pace, aşa cum facem noi. În cuvîntările din anii ’30, cînd vorbea de politica internaţională, dădea de înţeles că al II-lea război mondial începuse deja. Aşa vedea el situaţia. De-a lungul perioadei 1920-1930 se purtaseră, mai tot timpul, în China, lupte între trupele comuniste şi naţionaliştii conduşi de Chiang Kai-shek. Ocuparea Manciuriei şi invadarea Chinei de către Japonia, în 1937, au provocat ciocniri la frontiera sovieto-manciuriană, defectuos trasată pe hartă. Unele dintre aceste incidente au fost foarte serioase şi au presupus mari lupte cu unităţi de tancuri, pe care ruşii, conduşi de mareşalul Jukov, le-au cîştigat. Stalin obişnuia să spună: „Orientul Îndepărtat este terenul ideal pentru testarea noilor noastre tancuri”. În anii ’20, cu ajutorul experţilor germani, Armata Roşie începuse să-şi creeze o forţă masivă de tancuri. În acest scop, în perioada interbelică s-au construit 16 fabrici, cele mai multe în străfundurile Rusiei. La fel s-a procedat şi cu fabricarea motoarelor de avion. Acest program s-a dovedit, în final, cel mai profitabil aspect al politicii industriale staliniste, numai că înghiţea sume imense de valută forte, iar exportul de cereale, deşi susţinut prin înfometarea populaţiei sovietice, nu aducea suficienţi bani. În noiembrie 1928, Stalin a dat ordin custozilor Muzeului Ermitaj din Leningrad să vîndă milionarilor din toată lumea o parte din vechea colecţie de artă a ţarilor. Cele mai mari achiziţii le-a făcut Andrew W. Mellon, care a cumpărat 21 de tablouri, printre care un Van Eyck, un Rubens, cinci Rembrandt, patru Van Dyck, două Rafael, un Tizian, un Velázquez, un Botticelli şi altele, pentru un total de 6.654.053 de dolari în numerar, reprezentînd o treime din exporturile sovietice către SUA, în acel an. Aceste opere au format nucleul Galeriei Naţionale de Artă din Washington, înfiinţată de Mellon în anii ’30. Stalin a dat o lovitură şi mai mare atunci cînd, sprijinit de Viaceslav Molotov, a pus mîna pe rezerva de aur a Spaniei. La începutul Războiului Civil din Spania, această ţară avea una dintre cele mai mari rezerve de aur din lume, 700 de tone, valorînd 788.000.000 de dolari (sau 162.000.000 de lire sterline). Stalin, în loc să le furnizeze arme pe credit, aşa cum germanii şi italienii procedaseră cu naţionaliştii spanioli, a insistat ca plata să se facă în aur. În cele din urmă, republicanii i-au predat două treimi din tezaur, aşa că pentru conducătorul sovietic victoria acestora nu mai reprezenta un stimulent financiar, cum îl considerau nemţii şi italienii, cărora li se datorau 500.000.000 de dolari. Din clipa în care rezerva de aur a spaniolilor s-a epuizat şi valuta lor şi-a pierdut valoarea, pe Stalin nu l-a mai interesat războiul. Curios este faptul că Stalin, pe care chestiunile economice îl preocupau doar din punct de vedere teoretic, nu se obosea să deschidă avizele în care era anunţat de plata propriului salariu (după ce a murit, în 1953, în sertarele mesei sale de lucru au fost găsite sute de plicuri de acest fel), el arătîndu-se, întotdeauna, interesat de aur. Cobora regulat în galeriile din Moscova, unde se afla rezerva de aur sovietică, la fel ca Fiicele revoluţiei americane, care inspectau anual Fort Knox. Cu toate că, în anii ’30, Stalin a dezvoltat diviziile de tancuri şi forţele aeriene ale Armatei Roşii, nu părea să aibă intenţia unui conflict armat cu Germania nazistă, sau să se pregătească în vederea unei confruntări. Din punctul lui de vedere, cea mai bună apărare în faţa Germaniei era existenţa unui teritoriu între frontiera germană şi Moscova. De aceea, era extrem de hotărît să absoarbă cît mai mult din suprafaţa Poloniei. În 1939, în vară, la numai 3 luni după ce politica dusă de Neville Chamberlain la München s-a dovedit un eşec, iar Hitler a ocupat restul Cehoslovaciei, Stalin a profitat de situaţie. După el, tactica anglo-franceză de a încheia un pact cu Polonia era o ipocrizie: şi ei vor trăda Polonia, iar Hitler îşi va muta frontiera mai aproape de Moscova cu vreo 850 de kilometri, fără să tragă nici un foc de armă. Regimul lui Stalin şi cel al lui Hitler erau, în esenţă, similare, aşa cum subliniază şi fiica lui Stalin, Svetlana.

(va urma)

PAUL JOHNSON

COMENTARII DE LA CITITORI