Stalin (8)

in Alte știri

 

De la secretar general la tiran (5)

Lenin i-a trimis o telegramă, prin care îi cerea să fie „neîndurător, crud şi intransigent cu contra revoluţionarii, cu albii şi trădătorii“. La sfîrşitul primei săptămîni, Stalin a dat ordin să fie împuşcaţi peste 20 de oameni, iar apoi a trimis un pluton de cekişti să cureţe fără milă unităţile din spatele frontului. A recrutat 2 ofiţeri de cavalerie ţanţoşi, Kliment Voroşilov şi Semion Budionîi, care au primit, mai tîrziu, gradul de mareşal. Erau amîndoi la fel de nemiloşi ca Stalin şi-l încurajau să omoare şi duşmani, şi camarazi. Pînă la urmă, Stalin s-a descotorosit de ei – prieteniile lui nu erau de lungă durată -, dar, în mod surprinzător, le-a cruţat viaţa. Însă, în 1918, i-au fost de un imens ajutor, în special cînd a trebuit să se ocupe de luptătorii din Armata Roşie a lui Troţki, care rătăceau prin districtul lui. Spre deosebire de Stalin, care n-ar fi încredinţat o muncă de răspundere unor ofiţeri ţarişti, Troţki îi folosea pe scară largă, iar Stalin îi împuşca de îndată ce-i cădeau în mînă. Odată, a dat peste un grup de 24 de inşi. I-a închis într-o şalupă de pe Volga şi toţi s-au înecat, din cauză că şalupa s-a scufundat. Troţki a protestat vehement, dar Stalin a răspuns: „Ăştia erau o problemă, şi moartea rezolvă problema. Dispar ei, dispare şi problema“. (Vorbele acestea au devenit preferatele lui.) Vina a aruncat-o pe cei 2 cavalerişti ai săi, care şi-au asumat-o bucuroşi. Prin astfel de metode, Stalin a impus un control ferm al Sovietelor în Ţariţîn, şi locul acela a avut o asemenea importanţă pentru el, încît i-a dat, mai tîrziu, numele de Stalingrad. A stat acolo aproape pînă în octombrie, împreună cu a doua soţie a sa, Nadejda Alliluieva. Se căsătoriseră la începutul aceluiaşi an şi locuiau în trenul care îi fusese pus la dispoziţie, unde se mai aflau şi soţiile celor 2 cavalerişti, precum şi cîţiva alţi favoriţi. Stalin era o combinaţie de comandant de război, ofiţer de poliţie judiciară, călău, administrator şi inspector al aprovizionării cu alimente. Succesul cu care făcea rost de produsele alimentare, pe care apoi le expedia la Moscova, l-a încîntat atît de mult pe Lenin, încît în iarna 1918-1919 l-a transferat pe frontul de Est, unde lucrurile mergeau prost. E semnificativ faptul că era însoţit de Felix Dzerjinski şi de un puternic detaşament de cekişti. În următorii 2 ani de război civil, a călătorit prin toate colţurile ţării, asistat de cîte o unitate de luptă, care, uneori, depăşea 1.000 de oameni. Aceştia aveau datoria să sprijine operaţiunile de apărare, să-i împuşte pe comandanţii nepricepuţi, care nu dădeau randament, să asigure aprovizionarea cu alimente şi alte bunuri. În lunile mai şi iunie ale anului 1919, Stalin s-a aflat în zona Petrograd, în iulie – la Smolensk, iar în octombrie – la Sud de Moscova. La începutul anului 1920, a fost în Ucraina. De acolo, a dirijat operaţiunile împotriva Poloniei, iar mai tîrziu, în acelaşi an, a fost în Caucazul de Nord şi la Baku. În anii 1920 şi 1921, a fost ocupat cu împiedicarea naţionalităţilor aflate, în mod tradiţional, sub dominaţia ţaristă să părăsească noul stat sovietic, folosind forţa împotriva lor dacă se arătau recalcitrante. Tactica forţei a culminat cu reintroducerea dominaţiei ruseşti în Georgia, ţara lui natală. A făcut o vizită la Tbilisi, însoţit de o numeroasă unitate de cekişti, ca să fie sigur că organele locale de partid erau perfect leniniste. Lenin l-a răsplătit, numindu-l secretar general al partidului. Era un premiu extraordinar, mult mai valoros decît faptul că îi încredinţase lui Troţki Armata Roşie, deoarece în ultimii 2 ani, chiar în condiţiile războiului civil, Lenin avusese grijă ca partidul să deţină puterea în toate domeniile societăţii sovietice şi să îl transforme şi pe acesta într-un instrument extrem de centralizat al tiraniei statale, inclusiv secretariatul, format din aproximativ 20 de membri aflaţi sub conducerea directă a secretarului general. Nu încape îndoială că Lenin a luat în calcul voinţa de fier a lui Stalin. Îşi dăduse seama că, pe lîngă talentul de a detecta şi de a rezolva probleme, Stalin avea şi un apetit extraordinar pentru munca îndelungată şi migăloasă de birou, ceea ce altcineva n-ar fi băgat de seamă la vremea aceea. Oricum, Lenin făcuse deja tot greul, şi Stalin, cînd şi-a luat în primire postul de secretar general, a luat de-a gata toate elementele de care avea nevoie pentru a începe o dictatură sub propria-i comandă.

(va urma)

PAUL JOHNSON

COMENTARII DE LA CITITORI