Stăpînii şi arendaşii

in Polemici, controverse

Au venit în ţară la rugăminţile noastre, transmise prin portavocile TV ale momentului. Fie că era Graur, fie că era Tatulici, fie că erau Tinu şi Popescu, fie că erau Cristoiu sau Alexandrescu, ei cereau să vină în ţară, cît mai repede şi cît mai cu bani, investitorii, cei care acum ne sînt, în mare, şi stăpîni, lucru pe care sînt sigur că nu-l doream prea tare la acel  moment. Şi au venit. Cu bani, mai mulţi sau mai puţini, cu condiţii grele şi cu mită multă, unii. Poate nu chiar toţi au plătit politicienii şi poate nu chiar toţi încă dau comisioane grase celor care s-au perindat sau încă se perindă la conducerea acestei ţări. Este de notorietate faptul că fiii, fiicele, amantele sau doar cunoştiinţele celor care stau sau au stat prin Parlament sau prin Guvern au posturi asigurate sau doar rezervate în companii, în marile companii străine. Şi poate că e bine aşa, într-un fel, o mînă spală pe alta. Este, de asemenea, ştiut că, în multe cazuri, companiile mari care au venit aici, fie să investească, fie doar să îşi tragă comisioane, sînt reprezentate, chiar dacă doar din umbră, de diverşi acoperiți de prin Servicii. Da, nu este nimic demonstrabil şi, dacă acoperiţii sînt descoperiţi, se lasă şi cu moarte de om. Cam ăştia ne sînt stăpînii acum, pentru că ei decid, indirect, cum să fie viaţa noastră, a românilor. Ei merg şi discută cu politicienii, evident prin intermediul pseudo-oficial al ambasadelor, sau doar prin organizaţii ,,oneste” de oameni de afaceri bine intenţionaţi şi sugerează acestor săraci cu duhul ce trebuie făcut, astfel încît românul de rînd să rămînă aşa cum a spus Brâncuşi: sărac şi prost!

Ei, stăpînii, nu se văd. Nu-i ştim decît foarte vag. Feţele lor rar ies la iveală, pentru că proiecţiile lor publice sînt, de fapt, cele care le sînt și vocea. Arendaşii sînt cei care-i reprezintă. Fie că sînt ei români, fie că sînt nişte străini pierduţi, tot arendaşi sînt de fapt. În loc de bici au doar un laptop, iar plugul ţăranului de altădată este acum reprezentat de credite, dobînzi sau doar nişte prezentări în power point. Excel-ul este acum batoza ce treiera odată, iar conturile bancare sînt căruţele de grîu care plecau spre străinătăţuri. Jandarmul de altădată, acel ,,dom’ plutonier” din Moromeţii, este acum personalizat de ANAF, Parchet şi chiar Parlament, cel care, într-un fel sau altul, ocroteşte buna conlucrare dintre arendaşi şi ,,negrii” de pe tarla.

Nu voi nega şi nu voi contesta vreodată pe cei care investesc şi oferă oportunități celor care doresc să cîştige o pîine. Nu cred în idealurile comuniste şi nici în munca voluntară. Niciodată nu am fost atras de astfel de idei. Dar ce văd acum că se întîmplă în România, în 2019, nu are nici o legătură cu un sistem capitalist, nici comunist, şi nici măcar democraţie nu este. Ţara asta, România, a devenit un sat fără cîini, unde cei care au fost plătiţi să o apere, o fură cît mai mult, iar cei care au fost aleşi să o reprezinte, o trădează. Sîntem cu toţii la cheremul unor ,,umbre” care ne vorbesc prin intermediul oamenilor de paie şi care distrug, pe zi de trece, speranţele de mai bine ale românilor.

Marea greşeală a partidelor naţionaliste din ultimii trei ani a fost că marşează pe un mesaj social-naţionalist, în condiţiile în care fiecare român, chiar dacă iubeşte cu disperare această ţară, îşi doreşte să prospere şi să aibă ocazia să îşi arate dorinţa de muncă, dorinţa de îmbogăţire. Exemplul lui Iliescu, acest golan sadea ajuns la conducerea ţării pe un val de entuziasm popular, conform căruia a fi sărac este un lucru bun, trebuie să dispară. Sărăcia nu este bună, nu de sărăcie are nevoie acest popor. Nivelul cultural al unui om, al unei naţiuni crește doar după ce nivelul primar este asigurat. Or, nemernicii ăştia care ne conduc destinele omoară din faşă orice speranţă de mai bine a acestei ţări, favorizînd doar o parte a populaţiei, în detrimentul majorităţii. Iată de ce au plecat oamenii afară şi iată de ce nu se vor mai întoarce. Colonia asta, România, nu mai are nimic de oferit celor care vor să crească cu adevărat fie material, fie intelectual, pentru că imbecilii care au capturat-o nu se vor da la o parte decît, poate, printr-o revoltă populară de anvergură, dar neplătită de afară, gen #rezist, şi nici adusă cu autocarele, gen PSD. Nu! Nu aşa se repară această ţară, nu cu bani, nu cu găleţi şi ulei. Ţara se poate repara doar printr-o mişcare al cărei obiectiv să fie eradicarea furtului, a trădării şi a celor care fac asta. Îndepărtarea şi înlocuirea acestora cu legi bune, cu o Justiţie bună, cu un ANAF corect şi cu o legislaţie care să permită fiecăruia să îşi dezvolte o afacere, fără să fie îngenunchiat de inspectori, Fisc, poliţistul de pe stradă şi politicianul care cerşeşte bani de campanie. Furia celor care protestează la Paris a plecat de la lucruri simple. Dacă cei de acolo ar şti cît de împovărat şi îngenunchiat este, de fapt, românul de rînd, nu ar mai face mişto de România niciodată, ci ar aprinde cîte o lumînare din cînd în cînd, cu mesajul ,,deşteaptă-te, române!”

Tano

Păreri și opinii