ŞTEFAN BĂRĂSCU şi lumea satului în care trăim

in Lecturi la lumina ceaiului

Mă aflu la ,,Casa de creaţie”, ce-mi poartă numele, din Strada Stadionului nr. 10, localitatea Băneasa de Giurgiu, şi gîndurile mă duc spre toţi prietenii şi oamenii pe care i-am cunoscut. Cu unii mă intersectez, adesea, în viaţa de zi cu zi, cu alţii – doar în anumite ocazii. Pentru toate aceste amintiri îmi vine să doinesc precum junele Mihai Eminescu, odinioară, întru dragoste de neam şi grai românesc, să-mi potolesc dorul de ei şi să uit de singurătate, care tot mai des îmi dă tîrcoale. Trebuie să spun că acum e vară, iar norii, de cîteva ceasuri bune, cu ugerele pline de ploaie, nu contenesc a-şi înşuruba vrănile, că plouă de zici că s-a pornit potopul pe pământ…

Şi, astfel, pe oamenii pe care i-am întîlnit îi păstrez, ca pe un film, în memorie, tocmai pentru ca, atunci cînd va veni vremea să scriu despre ei, să-i aduc spre cunoaştere opiniei publice, fără să denaturez adevărul… Şi nu vreau să-i plictisesc pe cititori, dar nici să exagerez cu nimic în privinţa acestor personaje, spun doar că, de-a lungul existenţei mele, am cunoscut foarte mulţi semeni, intelectuali, oameni de rînd, sau cu funcţii de conducere în aparatul administrativ. Toţi merită să se vorbească despre ei. Printre aceştia, în arealul meu de suflet, se numără şi dl. Ştefan Bărăscu. Profesor. Om pasionat de cultură şi de tot ce ţine de frumuseţile plaiurilor vlăscene…

L-am întîlnit la ,,Casa de creaţie” amintită, lăcaş de poezie şi muzică, unde organizasem, cu prietenii într-ale condeiului, o şezătoare literară… Întîlnirea cu dumnealui avea să fie constructivă întru dialog cultural şi de perspectivă pentru alte acţiuni asemănătoare. În acea zi, bîntuit de dihoniile neliniştii şi de dorul de a vorbi cu cineva, ştiindu-l locuitor al comunei, mi-a venit gîndul, mînz de salcie pletoasă, şi mi s-a oprit la dumnealui… Îi auzeam, parcă, glasul venind de pe uliţele umbrite de pomii de pe marginea gardurilor, de la gospodăriile sătenilor: ,,Vom face… Da, vom face… Comuna noastră are multe planuri măreţe… Depinde de fondurile pe care le avem… Deocamdată am asfaltat şoseaua ce duce spre gară…”. Astfel de vorbe veneau de peste tot, cu orice adiere de vînt şi pocnet de fulger, cînd norii se loveau cap în cap ca berbecii… Şi-l simt ca o străfulgerare de licurici şi limba leului, întru statornică chintesenţă a verbului.

Că, dacă aş fi nevoit, vreodată, să scriu despre fiecare, mi-ar trebui duşte de aur ca timp şi pivniţe pavate cu butoaie de licori bahice. Şi, uite aşa, mă opresc din drum pe cărarea ce duce spre locuinţa consilierului, inimă de trifoi şi armură de lume nouă, mărturisind că tot ceea ce scriu aici este, cum ar spune un alt localnic, preotul din sat, vorbă dreaptă, ca lumînarea de la fîntîna cu apă de nouă izvoare, tămăduitoare de căldură pe vreme de secetă, că el, domnul Bărăscu, are şarmul său, iar vorba îi este ca siropul de mentă scos dintre bulgări de gheaţă. Pentru toate acestea îi ofer, sub semnătură de borangic de coarnă albă, autograful pe cartea „500 de şedinţe ale Cenaclului «Amurg sentimental»”, patronat de revista cu acelaşi nume (28 aprilie 1995 – 31 mai 2014), de care am îngrijit pentru apariţia ei tipografică: „Oamenii vin şi se duc de pe această lume – locurile rămîn precum Băneasa veşniciei mele. Cu aleasă preţuire, domnului consilier Ştefan Bărăscu – opul meu făurit pe strune de chitară, pentru o atentă lectură de cercetare… Comuna Băneasa, jud. Giurgiu, sîmbătă, 19 iulie 2014”.

Uite aşa îmi iubesc prietenii, chemîndu-i la sindrofii literare, servindu-i cu lingouri de prună fiartă, din prunii din faţa casei… Că toamna se apropie, iar scrisorile au gust de miere albă şi must de amintiri pîrguite, cu parfum de porumb copt, noaptea, sub streşini de stele cu pod de cer albastru. Luînd aminte la acest ,,consilier”, martorul unui început de pagină de Istorie literară, mi-am zis: să cînte viorile şi să petreacă oamenii de aici în pace şi voie bună, pînă ce bobocii de gîscă vor învia pe grătarele încinse…

ION MACHIDON,

Preşedintele Cenaclului

„Amurg sentimental”

COMENTARII DE LA CITITORI