ŞTEFAN CEL MAZĂRE ŞI RADU CEL MIŞTO

in Alte știri

La început, nu l-am înţeles. L-am crezut un tînăr în criză de personalitate, care vrea să atragă atenţia asupra lui şi să se afirme. Pe urmă, cînd a început să se dea cu zmeul şi să se deghizeze, am fost convins că e nebun. Ce, nu avea, ca primar, atîtea probleme sociale de rezolvat? De ce nu fac spectacole din astea şi alţi primari? Întrebări care au rămas fără răspuns. Abia zilele trecute, cînd l-am văzut travestit în Ştefan cel Mare, în mijlocul unui veritabil spectacol de epocă, am început să-l iau în serios pe edilul Constanţei. Mai ales că fusese refuzat de Maia Morgenstern, frumoasa actriţă evreică fiind supărată că acesta apăruse, pe podiumul unei parade de modă, deghizat în ofiţer hitlerist.

Dar ar fi aceasta, oare, în stare să-l refuze şi pe unul dintre nepoţii Reginei Angliei, care a apărut cu o zvastică pe braţ? Nu cred. Locul actriţei a fost, însă, luat de o cîntăreaţă, pe post de „Mama lui Ştefan cel Mare”: Irina Loghin. Maiestuoasă, statuară, fără vîrstă. Şi, mai ales, fără prejudecăţi. Spectacolul nu s-a dat pentru un public snob, sau în cadrul unui festival de teatru, ci pe plajă, pentru distracţia a mii de turişti. Din ceea ce am văzut la televizor, a fost ceva agreabil: nişte oameni maturi, cu atîtea responsabilităţi, se jucau de-a Istoria. De ce nu, în fond? Ca om care a scris o piesă de teatru despre Ştefan cel Mare, jucată la Radio România, în 1976, cu Mircea Albulescu în rolul principal (sub titlul „Secerişul de iarnă”, după reuşita metaforă a lui Nicolae Iorga, despre bătălia de la Podul Înalt, din 10 ianuarie 1475), sînt sensibil la tot ceea ce se referă la acest „Atlet al Creştinătăţii“.

Ca să fie şi mai veridic, Radu Mazăre ar fi trebuit să ţină cont de caracterizarea făcută de Grigore Ureche, citez din memorie: „De multe ori la ospeţe omora fără judeţ” (adică fără judecată). Pun pariu că primul cap care s-ar fi rostogolit ar fi fost al lui Traian Băsescu. Ca boier hiclean (trădător), sau ca tătar păgîn? În verva şi inventivitatea lui neobosită, primarul-actor a interpretat, de fapt, două roluri: Ştefan cel Mare şi Radu cel Frumos. Unul a rămas creştin, celălalt a căpătat năravuri pidosnice, prin contact cu turcii. Din acest punct de vedere, Irina Loghin ar fi trebuit să cînte, la un moment dat, „Radu mamii, Radule”.

Asta e situaţia. E vară şi oamenii vor să petreacă. În special copiii prezenţi la Mamaia vor avea amintiri frumoase, poate pentru tot restul vieţii. Zona e predispusă la alegorii şi travestiuri: cred că ideea i-a venit primarului-conservă de la Zeul Neptun, care azvîrle în Mare crucea Bobotezei şi se dă în bărci de Ziua Marinei. Într-un oraş de munte n-am văzut deghizări – dar la Mare este, deja, o tradiţie.

Îi dau o bilă albă lui Radu Mazăre. Pînă acum, m-am uitat la el ca la o curiozitate. Aştept momentul cînd va juca rolul Farului de la Agigea, sau al Hanului tătar Mamai (de unde se trage numele Mamaia). Dar, întruchipîndu-l pe Ştefan cel Mare, m-a convins. Îl sfătuiesc să fie foarte prudent, pentru că asemenea puneri în scenă pot aluneca, uşor, în ridicol, gheaţa e subţire. „Zimbrul Moldovei” a avut cetăţi pe tot cuprinsul vechii Dacii, inclusiv în Ardeal. De ce n-ar fi şi Mamaia o cetate cucerită de el, la o jumătate de mileniu de la moarte?

CORNELIU VADIM TUDOR

5 august 2014

COMENTARII DE LA CITITORI