STENOGRAMA convorbirii dintre Nicolae Ceauşescu şi Papa Paul al Vl-lea (Vatican, 26 mai 1973) – (2)

in Așa vă place istoria

– Nicolae Ceauşescu: Am reţinut cu multă satisfacţie ceea ce aţi spus – că aceste principii trebuie nu numai afirmate, ci trebuie şi apărate. Înţeleg aceasta în sensul că toate statele au datoria să o facă – inclusiv biserica, instituţie care, chiar dacă nu are un rol direct într-un şir de probleme, nu poate să rămînă în afara preocupărilor omenirii, de a-şi asigura o viaţă liberă şi mai bună.

– Papa Paul: Noi am ales ca deviză binomul „Justiţie şi Pace”. Credem că încă se poate include sinteza unei asemenea afirmaţii acestei lumi. Cred, şi eu, că există un progres. Cred, de asemenea, că mai sînt multe dificultăţi şi că sînt necesare persoane ca Excelenţa Voastră pentru obţinerea acestor lucruri. Popoarele au văzut o astfel de necesitate, şi anume nevoia de a urma acele personalităţi care să ducă la construirea unei umanităţi în pace şi în justiţie.

– Nicolae Ceauşescu: Deviza aceasta, de „Justiţie şi Pace”, poate fi acceptată de oricine.

– Papa Paul: Desigur.

– Nicolae Ceauşescu: Şi noi ne străduim, şi în ţară, şi în relaţiile internaţionale, să facem să triumfe principiile de dreptate, de egalitate şi de pace între oameni.

– Papa Paul: Şi, după aceea, începe munca de progres intern al popoarelor, aceea de a folosi noile condiţii sociale. Noi sîntem moştenitorii unei istorii care nu este, prin ea însăşi, perfectă, dar trebuie să o perfecţionăm, spre binele popoarelor. Statul, deci şi Biserica Catolică, mai mult decît oricînd, trebuie să acţioneze pentru o nouă viziune socială în lume, şi credem că Justiţia trebuie să demonstreze acest lucru, între clasele care compun o societate. În acest sens, noi dăm o mare atenţie şi avem o mare încredere în viziunea politică şi în talentul pe care dvs. le dovediţi. Să ştiţi că acest lucru îl afirmă nu numai cei care vă admiră, dar şi simpli observatori. Trebuie să ştiţi acest lucru.

– Nicolae Ceauşescu: Este pe deplin adevărat că, în primul rînd, este necesar ca, în viaţa fiecărui popor, a fiecărei naţiuni, să se asigure triumful unor principii noi, care să creeze condiţii pentru ca oamenii să se poată bucura pe deplin de roadele muncii lor, să aibă posibilitatea să fie egali în toate sferele de activitate. Societatea pe care o făurim noi nu este ceva rupt de ceea ce a creat omenirea pînă acum. În fond, ea reprezintă o anumită etapă în dezvoltarea societăţii, şi trebuie să ţinem seama şi de Istorie, şi de tradiţii. Dar, aşa cum am spus zilele acestea în unele convorbiri, referindu-mă la tradiţiile comune dintre Italia şi România, noi avem obligaţia nu numai să vorbim de Istorie şi de tradiţii, ci, mai cu seamă, să făurim Istoria prezentă, să făurim viitorul mai bun al popoarelor noastre.

– Papa Paul: Şi din acest punct de vedere, Excelenţă, ne veţi avea umili colaboratori. Noi am dori să vă adresăm o rugăminte asupra unei probleme care priveşte, temporar, ţara dvs. Trebuie să vă prezentăm această problemă, cu discreţie şi cu respect. Dacă ne veţi permite, noi vă vom înmîna un mic Memoriu, pentru a fi studiat. Excelenţa Voastră ştie despre ce este vorba: despre Biserica Catolică unită, şi am vrea ca Excelenţa Voastră să aibă bunăvoinţa de a lua în considerare acest lucru. Nu vom căuta să vă facem dificultăţi. Nu este vorba de nimic altceva decît de a aplica justiţia, pe care dvs. aţi apărat-o de atîtea ori, pentru ca să nu rămînă în memoria popoarelor o revendicare care, apoi, ar face să sufere o anumită grupare de oameni. Nu este momentul acum să discutăm despre acest aspect, dar am dori ca acest memoriu să fie luat în considerare de Excelenţa Voastră. Dacă vreţi să însărcinaţi o persoană care să trateze această problemă, noi sîntem dispuşi la orice condiţii, pentru a face astfel încît lucrurile să se desfăşoare în mod civilizat. Cerem aceasta, pentru a clarifica poziţia Bisericii Catolice.

– Nicolae Ceauşescu: Voi căuta să fiu foarte sincer. Este, de altfel, obiceiul meu.

– Papa Paul: Ştim că problema este delicată, şi noi nu vrem să o înăsprim, dar permiteţi-mi să vă rog umil. Am încredere în înţelepciunea dvs. politică şi umană.

(va urma)

(Text reprodus din cartea ,,România 2015 –

Papa Francisc”, de Viorel Roman)

COMENTARII DE LA CITITORI