Stigmate (10)

in Lecturi la lumina ceaiului

Cazul de stigmatizare cel mai studiat este cel al Louisei Lateau, născută într-un sat din Belgia, în anul 1850. La vîrsta de 13 ani este luată în copite de o vacă, urmarea fiind un traumatism destul de serios. Peste 4 ani, este lovită de o boală, nediagnosticată, în zona gîtului, în urma căreia a fost cît pe ce să-şi piardă viaţa. Îşi revine însă brusc, în timpul unei slujbe la biserica Notre-Dame de la Salette. Boala revine după ceva timp, dar intervine, din nou, o vindecare miraculoasă. La vîrsta de 18 ani, începe să aibe extaze, observînd în zilele de vineri sîngerări, mai întîi, în partea stîngă a pieptului şi, apoi, în zona dorsală a picioarelor, la mîini şi, în final, la cap. Este chemat doctorul Lefebre, profesor de patologie la Facultatea de medicină din Louvain. Sînt cooptaţi mulţi specialişti, care studiază cazul cu maximă atenţie, redactează rapoarte amănunţite şi fac multiple analize ale sîngelui.

În acest caz, este de remarcat faptul că biata stigmatizată este supusă unor experienţe dure şi traumatizante, profitîndu-se şi de momentele, destul de dese, cînd cădea în extaz. Scopul era clar: se dorea dovedirea, cu orice preţ, că ea recurgea la diverse trucuri pentru a crea impresia unui miracol. S-a ajuns pînă la a construi un aparat, în care i s-a introdus mîna, cu intenţia de a se împiedica orice intervenţie din exterior. Deşi prin absolut nimic nu s-a putut demonstra că fenomenul ar fi o înşelătorie, nici unul dintre medicii care au supus-o pe Louise Lateau la o sumedenie de experienţe dureroase nu a acceptat ideea unui fenomen inexplicabil, ceea ce, de fapt, este cît se poate de logic, dacă ţinem seama de mentalitatea lor.

După o lungă perioadă de încercări, cînd sărmana Louise, epuizată şi ajunsă în pragul exasperării din cauza stressului şi durerilor la care era supusă, refuză a se mai supune controalelor, concluzia scepticilor a fost unanimă: refuzul de a se mai lăsa controlată constituia o dovadă clară a imposturii. Louise Lateau moare în anul 1883, la vîrsta de 33 de ani. Hélčne Renard, în lucrarea sa „Oameni şi miracole“ dedică stigmatelor un întreg capitol. Iată concluzia ei, după ce expune cazul Louisei Lateau: „Ne aflăm, oare, în faţa unui adevărat miracol, sau a unui fenomen natural? Au fost luate în calcul toate ipotezele.

Dincolo de arsurile voite (dar invocate de ignoranţi, niciodată de medici) sau cauzate de agenţi chimici sau medicamentoşi, principalii medici observatori s-au raliat tezei autosugestiei (stigmate imitative) sau celei a isteriei (nevropatie isterică). Cu toate astea, aceste cuvinte savante nu oferă în realitate nici o explicaţie. Excepţionala vogă în care se aflau atunci sugestia şi isteria permitea să se creadă că se pot defini prin aceste cuvinte fenomene imposibil de explicat altfel“.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI