Stigmate (12)

in Lecturi la lumina ceaiului

Doctorul Ewald, profesor de psihiatrie la Universitatea din Erlanger, după ce a examinat-o atent pe Tereza, a afirmat că nu a găsit la ea „nici o deviaţie a nervilor“. Totodată, a recunoscut că rănile sale nu puteau fi provocate prin metode artificiale. Deşi au apărat-o specialişti de renume, care, în urma numeroaselor controale, au fost nevoiţi să respingă posibilitatea unei înşelătorii, cazul ei a suscitat polemici violente, detractorii fiind deosebit de îndîrjiţi. Doctorul Deutch a mers pînă la a publica un material denigrator împotriva ei, deşi nu se deranjase niciodată să se deplaseze pînă la domiciliul ei pentru a o vedea. Profesorul Lhermitte a fost ceva mai blînd. Fără a-i nega buna-credinţă şi sfinţenia, susţinea că ea îşi provoca singură stigmatele, datorită isteriei de care suferea.

Documentat asupra tuturor incidentelor ei din copilărie, pe care le numea „accidente patologice“, le atribuia tot isteriei, care, în opinia sa, îi provocase viziunile şi halucinaţiile. S-a vorbit şi de o dedublare a personalităţii, întrucît ea îşi schimba vocea atunci cînd rostea cuvinte auzite în interiorul ei. Lhermitte susţinea ferm că dovezile pe care se întemeia diagnosticul său de isterie erau indubitabile. Pe aceeaşi linie se înscrie şi doctorul Poray Madeyski, atunci cînd afirmă că nevroza „este mai mult decît suficientă pentru a explica toate fenomenele”. Nici una din comisiile ştiinţifice care au studiat cazul Terezei Neumann nu a adus dovezi care să susţină caracterul supranatural al stigmatelor. Nu s-a putut dovedi nici că ar fi vorba despre o înşelătorie.

Pe bună dreptate, Hélčne Renard se întreabă: „În domeniul paranormalului, ce gen de dovadă ar putea să aducă ştiinţa care studiază tocmai naturalul?” În ceea ce priveşte opiniile mult prea ferme ale medicilor, nu greşim afirmînd că isteria sau nevroza nu poate, nici pe departe, explica un fenomen atît de complex. Tereza Neumann a murit în anul 1962, la vîrsta de 56 de ani, după 36 de ani de stigmatizare.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI