Stigmate (13)

in Lecturi la lumina ceaiului

Cazurile celebre de stigmatizare sînt mult mai numeroase decît cele pe care le-am prezentat. Şi, pentru că asemănările dintre ele sînt destul de mari, ne vom opri aici. Nu înainte, însă, de a face cunoscut cititorilor cazul celebru al preotului catolic Padre Pio. El s-a născut în anul 1887, la Pietrelcina, un sat din sudul Italiei. Dominat de o puternică credinţă, încă din copilărie, el intră, la vîrsta de 15 ani, în Ordinul Capucinilor. Padre Pio a devenit destul de repede cunoscut în toată lumea, mulţi oameni fiind atraşi de aura sa de sfinţenie. Precum preotul din Ars, el a fost ţinta unor violente atacuri diavoleşti.

Cazul Padre Pio este unul deosebit de complex. Hélčne Renard remarcă în lucrarea sa că el „prezenta întreaga gamă de fenomene mistice: clarviziune, bilocaţie, vindecări miraculoase, parfum, profeţii, hipertermie, abstinenţă de la mîncare, viziuni”. Stigmatele i-au apărut la data de 20 septembrie 1918, fiind primul caz de preot cu stigmate din cadrul Bisericii catolice. Stigmatele i-au apărut la vîrsta de 31 de ani, dar el mărturisea, într-o scrisoare trimisă superiorului său, că, de fapt, ele îi apăruseră încă din 1910, la vîrsta de doar 23 de ani, cînd a fost hirotonisit. El purta toate stigmatele: 5 răni la mîini, picioare şi coaste, urmele loviturilor de bici pe spate şi semnul de pe umăr.

Mai avea un stigmat pe torace, în partea stîngă, pe care doctorul Sala, care l-a îngrijit, îl considera rana „teribilă”. Rănile sale au fost văzute de mii de martori, atunci cînd, din respect pentru slujba pe care o ţinea, îşi scotea mitenele (mănuşi fără degete), pe care le purta, de obicei, pentru a-şi ascunde stigmatele. Rănile sale nu sîngerau doar vinerea, ca la majoritatea stigmatizaţilor, ci zilnic. S-a estimat că, în fiecare zi, el pierdea echivalentul unei ceşti de sînge. Abia spre sfîrşitul vieţii, din plăgile sale curgea doar ser. A purtat stigmate timp de 50 de ani, calculîndu-se că a pierdut de 12-15 ori mai mult sînge decît greutatea corpului.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI