Stigmate (14)

in Mica enciclopedie

Există o srisoare în care Padre Pio descrie cum a debutat acest fenomen. Scrisoarea a fost scrisă la ordinul superiorului său, fiind necesară celor care-i examinau cazul. Iată mărturia sa: „Totul s-a produs fulgerător…am văzut în faţa mea un personaj misterios…mîinile, picioiarele şi pieptul său erau pline de sînge. Vederea lui m-a înspăimîntat, dar nu pot să vă spun ce-am simţit în acel moment. Simţeam că mor… După ce personajul a dispărut din faţa mea, am observat că mîinile, picioarele şi pieptul meu erau străpunse, din ele picurînd sînge…rana de la inimă sîngerează constant, mai ales de joi şi pînă sîmbătă”. Padre Pio a fost îndelung examinat de 3 medici cu renume, 2 dintre ei desemnaţi de Curia romană. Rapoartele întocmite de ei sînt lungi şi foarte amănunţite.

Curia romană l-a desemnat pe medicul Bignami pentru că era cunoscut pentru opiniile sale materialiste. Acest renumit patolog nu şi-ar fi permis niciodată să emită judecăţi lipsite de seriozitate. Spre deosebire de ceilalţi medici care l-au examinat în repetate rînduri, Bignami nu l-a văzut decît o singură dată. Primul lucru pe care celebrul patolog l-a recunoscut a fost acela că Padre Pio nu prezenta nici un simptom de isterie, aşa cum obişnuiau să afirme mulţi medici din comisiile de examinare, în diverse cazuri de stigmatizaţi. Ceilalţi medici au confirmat că isteria nu putea fi luată în considerare. Bignami a susţinut, însă, că Padre Pio suferea de o „hiperestezie cutanată difuză”, mai pe înţelesul profanilor, de o foarte mare sensibilitate a epidermei.

El a folosit expresia „dermografism evident pe torace şi pe spate”. Termenul de dermografism a fost ales pentru a-l evita pe cel de stigmat, prea religios, în opinia sa. În raportul său, Bignami descrie, în detaliu, toate rănile preotului, ferindu-se să formuleze o concluzie. Medicii au aplicat un unguent peste stigmate, pe care le-au acoperit cu pansamente groase, sigilate, pentru a împiedica orice contact cu exteriorul. Nu a fost descoperită nici o urmă de înşelătorie. Pansamentele înlăturate erau pline de sînge, iar rănile la fel cum fuseseră înainte de experienţă. În momentul morţii sale, survenită la 22 septembrie 1968, potrivit mărturiilor medicilor şi preoţilor care l-au asistat în ultimele sale clipe de viaţă, în cameră s-a simţit miros de floare de portocal.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI