Stigmate (5)

in Lecturi la lumina ceaiului

Explicaţiile oferite cu privire la stranietatea manifestărilor călugăriţei Lukardis sînt şi mai năucitoare decît misterul. În realitate, este imposibil ca o lovitură dată cu vîrful unui deget să producă un sunet atît de puternic. Curios este faptul că, în ciuda acestor lovituri pe care ea singură şi le aplica, stigmatele au apărut doar după 2 ani, în urma unui lung şir de viziuni. De atunci, rănile au sîngerat numai în zilele de vineri, cu excepţia primei vineri de după Paşti, cînd deveneau aproape invizibile. Incredibila poveste a sorei Lukardis a rămas îngropată în paginile scrise de un călugăr martor, din Secolul XIV pînă în anul 1899, cînd manuscrisul a fost descoperit de călugării bolandişti, care au inserat-o în Analele lor. Comportamentul sorei Lukardis deseori aminteşte de cel al călugăriţei Maria-Magdalena de Pazzi.

Iată un fragment al acestui manuscris, care menţionează şi alte manifestări ale ciudatei călugăriţe: „Slujitoarea lui Dumnezeu începea, uneori în timpul zilei, alteori în timpul nopţii, să fugă cu o viteză atît de mare, încît nici cei mai sprinteni bărbaţi nu erau în stare să se ţină de ea. Uneori ea alerga în cerc, alteori drept înainte. Cînd nu avea loc să fugă, se izbea cu brutalitate de perete. Erau şi zile în care, culcată fiind, se răsucea vreme îndelungată, în felul în care se învîrteşte o bucată de carne fripăt la proţap”. O manifestare aproape identică se remarcase şi la Maria-Magdalena de Pazzi. Iată menţionată în manuscris şi o altă bizarerie a călugăriţei.

Cînd sta culcată, se întîmpla ca trupul să i se ridice în poziţie verticală, cu picioarele în aer, şi să rămînă aşa o bună perioadă de timp, sprijinită pe cap şi pe un umăr. Cu toate acestea, rochia ei rămînea lipită de picioare, ca şi cum legea gravitaţiei era anulată nu numai la nivelul corpului, ci şi la cel al veşmintelor. Michel Aimé, autorul cărţii „Metanoia”, afirmă că astfel de manifestări nu au nimic de-a face cu religia, cu vreun episod din viaţa lui Isus Christos sau cu vreuna din temele meditaţiei creştine şi recunoaşte că nu-şi poate da seama de semnificaţia lor. Sora Lukardis şi Maria-Magdalena Pazzi nu sînt singurele fiinţe la care se remarcă astfel de manifestări. Să fie, oare, vorba de atacuri ale unor forţe malefice? Preabunul preot din Ars, ale cărui daruri le regăsim şi la părintele Arsenie Boca, se simţea deseori atacat de Diavol. Religia buddhystă atrage atenţia celor preocupaţi de evoluţia lor spirituală că forţa atacurilor este cu atît mai mare cu cît omul este mai evoluat din punct de vedere spiritual.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI