Stigmate (8)

in Lecturi la lumina ceaiului

Odată ajuns la Dülmen, prefectul de Münster constată, cu proprii săi ochi, realitatea fenomenului, refuzînd însă să accepte caracterul supranatural al celor văzute. Locotenentul de Poliţie care-l însoţea simte nevoia să afirme că fenomenul sfidează legile firii. Pentru a dovedi că avea dreptate, după întoarcerea sa la Münster, prefectul trimite la faţa locului mai mulţi medici, cerîndu-le să facă tot posibilul pentru cicatrizarea rănilor fostei călugăriţe. Toate strădaniile numeroşilor medici ajunşi la căpătîiul purtătoarei de stigmate au eşuat lamentabil, în ciuda substanţelor şi cataplasmelor aplicate pe răni şi a unei stricte supravegheri, zi şi noapte, efectuate chiar de ei, timp de aproape 20 de zile. Inutil de menţionat că toate încercările medicilor de a-i vindeca rănile îi provocau sărmanei femei suferinţe cumplite. Pînă la urmă, sătui de eşecul numeroaselor tentative, medicii s-au retras, obligaţi de realitate să-şi recunoască înfrîngerea. S-a hotărît şi suspendarea supravegherii, întrucît se constatase că soldaţii se converteau la religie îndată ce vedeau minunea cu ochii lor. Este de la sine înţeles că tot ceea ce se întîmpla nu era deloc pe placul autorităţiilor, care nu au cedat prea uşor evidenţei. Şase ofiţeri francezi, constatînd că nu pot intra pe uşă, pătrund în camera ei pe fereastră. Rezultatul a fost contrar aşteptărilor. Cînd au văzut aura luminoasă care strălucea pe faţa ei, ofiţerii au îngenuncheat, cerîndu-i iertare. Potrivit unui principiu de drept roman – audiatur et altera pars –, pentru o corectă judecată a faptelor, este obligatoriu să fie ascultată şi partea adversă, Aimé Michel, în respectul acestui principiu, evidenţiază şi opiniile celor care au contestat caracterul lor supranatural. Un grup de medici, care au examinat-o cu atenţie, a emis o opinie a medicului german J.C. Bärens, în urma unei cercetări finalizate prin publicarea unui studiu, în anul 1816, pe vremea cînd Anna-Katerina era încă în viaţă. În acest studiu, el face referire la un raport întocmit de un alt grup de medici, dintre care unul era protestant. El menţionează observaţiile lor referitoare la stigmate şi la faptul că, aflată sub o strictă supraveghere, ea nu înghiţea nimic, în afară de apă sau de zeamă de mere sau de prune, pe care le şi elimina aproape instantaneu. Iată concluzia doctorului protestant: „În domeniul experienţei fizico-medicale, fenomenele observate în cazul tinerei călugăriţe, domnişoara Emmerich, au un caracter atît de ieşit din comun, încît nici o lege cunoscută a naturii n-ar putea să le explice în mod plauzibil“. Medicul german Bärens citează mărturia medicului protestant, dar fără a-i împărtăşi opinia. El crede că tot ceea ce i se întîmpla se putea explica prin magnetismul animal, o teorie mult vehiculată în epocă, desemnînd mai multe fenomene diverse din domeniul hipnozei şi al parapsihologiei.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI