Străini români şi străini dintre români

in Editorial

Motto: „Vom lua destinul țării în mâinile noastre și vom visa la lucruri mărețe, frumoase, din nou”.

(Donald Trump)

Am rămas uimit după ce am citit scrisoarea primarului general al New York-ului de la „11 septembrie”, Rudi Giuliani. Avocat al președintelui Trump, fost procuror anti-mafie, cel care, în anii ’80 și ’90, a deținut în pușcărie capi ai temutei organizații criminale. Deci, o personalitate dincolo de critici mici! Ei bine, cel desemnat „Personalitatea anului in SUA” datorita modului in care sa descurcat in timpul dementei din 11 septembrie 2001, trimite un mesaj catre Romania in care ne arata ceea ce ne incalcam sa nu vedem: ca exista o cale sa avem o abordare normală a Justiției, că viața internă a unei țări nu trebuie să fie dominată de Serviciile Secrete. Cel puțin nu o țară ca România! Cui scrie Giuliani? Președintelui Iohannis, președinților Camerelor și premierului. Iată un exemplu de principiu atît de logic și natural:

Ce i se răspunde lui Giuliani? De fapt, cine spune că este probabil o acțiune în bani, pentru lobby, că preia textele unor „corupți” etc. Cine spune asta? Niște neică nimeni de la USR și PNL, ceea ce e natural, dar și ambasadorul României la Washington, George Maior! El pune la îndoială calitatea în care scrie Giuliani, contrapunând un mesaj „pe patul de moarte al lui John McCain”, eternul „teribil copil” al mașinii americane de război. Avea dreptul mai mult să se pronunțe la adresa lui Giuliani? Sigur, dacă aveți mandat sau împuternicire din partea celor vizați! A avut asa ceva? Probabil că da – din partea celor care vor reacționa dacă le sunt afectate interesele. Nu contează că lovesc în interesele României, că disputa cu una dintre cele mai respectate și iubite americane este nu numai o greșeală, ci și o adevărată trădare.

Revenind la recentul răposat John McCain – sincer, este ridicol să fie considerat în România drept „un erou”! De fapt, „eroul” a fost fiul unei puternice și bogate familii, un tânăr care nu a văzut deschiderea și frumusețea anilor ’60, ci sa dus să-și facă „datoria” față de țară bombardând Vietnamul! Adică una dintre cele mai urate episoade din istoria de după războiul mondial, în care „eroul” american a jucat un rol pe măsură – așternea covoare de bombe peste populația nordului Vietnamului! Asta făceau „bravii” piloți, care uneori erau și împușcați de cei care își apărau țara! A murit în închisoare, McCain a suferit chinuri inimaginabile, ceea ce este foarte posibil, dar a rezistat 6 ani, timp în care a scris și o scrisoare în care își mărturisea greșeala de a ataca Vietnamul. Atunci a fost acuzat de trădare, dar sa spus că a fost scris sub teroarea chinurilor din lagărul vietnamez, ceea ce este posibil, iar președintele Nixon la reabilitat. Dar, deși ia cam ajuns cu milităria, McCain avea războiul în minte, așa că intrarea în politică a ajuns liderul grupării radicale, un „șoimilor războiului”. Amenințări și insulte la adresa „inamicilor” de care SUA nu au dus vreodată lipsă – dintr-o singură motivație: aveau nevoie de așa ceva pentru a vinde arme și pentru a ataca alt stat, pentru a extinde dominația în întreaga lume! Da, McCain, care se bucură de multe semidocți români, a fost un susținător al intervențiilor militare în Siria, Libia, Egipt, ba chiar în Irak, invasiune despre care anul acesta a spus că „a fost o greșeală”. Da, un condamnat Guantanamo, dar un susținut război, ca mod de existență al SUA ca Gandarm mondial! Deci, nu sunt decît să fie eroul lor, al americanilor, deși … site-urile de condoleanțe sunt pline de curse – ale americanilor, nu ale românilor! Acesta este „eroul” care, în ultimele luni de viață, ne-a îndemnat să mergem mai departe pe calea războiului, pentru că acest lucru era în sinea lui bolnavă … A unui război intern, între români, dar și a armamentului, pentru că nu, avem doar dușmani, noroc cu „jandarmul mondial” care ne apărarea – adică ne vinde arme și ne bagă în războaie internaționale!

Apropo de americani – mi s-a părut remarcabilă o mărturisire a unui mare intelectual român, simpatizant al SUA, dar… mai întîi român! Radu Sergiu Ruba, cunoscutul om de litere, scria fără menajamente: „În condiţiile în care America e implicată, sînt de partea alianţei cu America. Dar dacă meciul ar fi numai între Rusia şi Europa, aş fi de partea Rusiei şi, explicit, împotriva Ucrainei, entitatea statală cea mai ţigăneşte băftoasă de pe urma destrămării URSS. Are teritorii luate de URSS, nu de ea, Ucraina, de la Polonia, Cehoslovacia şi România. M-aş alia cu ruşii ca să destrămăm Ucraina. Să fie clar: Crimeea nu a fost niciodată a Ucrainei. A cucerit-o Ecaterina II în 1783 de la turcii suzerani şi de la tătari ocupanţi ai ei in illo tempore medievale. Deci, hai cu Rusia la destrămarea Ucrainei şi recuperarea teritoriilor româneşti: Bucovina de nord, Basarabia de nord, Basarabia de sud, patru insule de pe braţul Chilia – Dalerul Mare, Dalerul Mic, Salangic şi Limba – plus Insula Şerpilor în Marea Neagră”. Da, despre asta cred că e vorba în propoziţia „partener strategic” sau relaţia cu Rusia – sau orice şi oricînd gîndim despre România. Aşa cum spune Trump, sau aşa cum spune Putin, ţara lor e pe primul loc! O lecţie pe care trebuie să o învăţăm şi să nu o uită, indiferent de „aderări” şi alte chestiuni trecătoare.

În concluzie, ce ne spune Giuliani – cu sau fără acordul lui Trump? Fiți români pentru România, nu fiți dușmanii voștri și ai tuturor! Ce-i răspund unii așa-ziși români? „Ești un impostor, lucrezi pentru corupți!” Ce ne-a spus răposatul reprezentant al unei Americii a războiului? „Continuați lupta, sînteți înconjurați și trăiți printre dușmani!” Ce-i spun aceiași români? „E un erou!”

Nu, așa cum spun, nu este un erou pentru mine, de fapt nici un străin de cauza nostru național nu poate fi un erou pentru noi. Noi avem eroii noștri, și spre deosebire de americani sau de ruși, nu știm să le așezăm acolo unde merită: la temelia Națiunii, care devine prin ei indestructibilă, indiferent de ce vor străinii din afară sau dintre noi.

DRAGOȘ DUMITRIU

COMENTARII DE LA CITITORI