Suflete neliniştite

in Poeme

Suflete neliniştite

Ale oamenilor morţi

De ce nu aveţi odihnă

Şi ne bateţi azi la porţi?

 

Triste ne intraţi în vise

Fără-a spune un cuvînt

Cine oare vă trimite

De dincolo de mormînt?

 

Nu aveţi îngăduinţa

Să ne spuneţi, clar, ce vreţi

Ochii voştri ne imploră:

„Nu-nţelegeţi? Nu puteţi?”

 

La fereastra minţii noastre

Staţi o clipă şi plecaţi

Aveţi buzele cusute –

Ce mesaj vreţi să ne daţi?

 

Alţii au trecut de vamă

Rar se mai gîndesc la noi

Doar voi n-aveţi paşaportul

Pentru lumea de apoi.

 

Suflete rătăcitoare

Ce-aţi rămas aici zălog?

Eu pentru iertarea voastră

În genunchi cad şi mă rog:

 

Fii bun şi iartă-le, Doamne,

Indiferent ce-au făcut

Noi prin Valea Umbrei Morţii

Mergem de cînd ne-am născut.

 

Trece-le Tu Styxul, Doamne,

La părinţii lor, Îţi cer

Odihnească-se în pace

E loc pentru toţi în cer.

 

 

Corneliu Vadim Tudor,

16 noiembrie 2013

COMENTARII DE LA CITITORI