Supremația proștilor

in Polemici, controverse

Motto: ,,În politică, prostia nu e un handicap”                 (Napoleon)

Nimeni nu neagă supremația Americii în tot și în toate. SUA reprezintă cea mai puternică economie a lumii, cea mai puternică armată, cea mai tehnologizată țară, cea mai avansată civilizație, am putea spune. Și, în mare, cam așa și este. SUA este mai mult decît un stat, mai mult decît o țară, SUA este o întreagă lume. Din păcate, însă, politica internă în ceea ce privește cultura, educația, învățămîntul, în general, a fost lăsată în plan secundar, acest lucru lovind la cel mai înalt nivel al administrației americane. Și nu ne referim acum doar la Trump, putem să ne ducem cu gîndul și cu două mandate în urmă, și să analizăm inclusiv prestația republicanului George W. Bush.

Acum cîteva zile, președintele american, Donald Trump, a dorit să ne reamintească faptul că este total pe dinafara propriei istorii, și nu numai. Cu ocazia împlinirii unui număr de ani de la finalul războiului în care America lui George Washington și-a cîștigat independența în fața coroanei engleze, Trump a declarat că ,,în urma bătăliei de la Yorktown, Armata noastră a distrus fortificaţiile, a cucerit aeroporturile, a făcut tot ce trebuia să facă”.

Această declarație, încasată în plin de opinia publică la nivel mondial, mă duce cu gîndul la un film apărut prin 2006, cînd una dintre mințile inventive de la Hollywood, Mike Judge, a realizat o comedie incredibilă, ,,Idiocracy”, care ne dă de gîndit referitor la viitorul omenirii. În acel film, pe care îl recomand tuturor, un soldat mediocru, Joe Bowers, interpretat magistral de Luke Wilson, participă la experiment guvernamental referitor la hibernare, care, din păcate, evoluează greșit. Prin urmare, Bowers se trezește în anul 2505 și descoperă o societate atît de prostită de spiritul comercial de masă și de programele TV fără conținut, încît el devine cel mai inteligent individ de pe Planetă. Prin urmare, soarta omenirii depinde de un Joe mediocru pentru a readuce la normal evoluția rasei umane. ,,Idiocracy” este un film care a născut multe zîmbete în anul apariției sale, dar care acum, la doar 14 ani distanță, ne arată că realitatea are să fie mult mai dureroasă decît narațiunea în sine. Ca un prim exemplu, președintele american în anul de grație 2505 era un superstar porno, lucru care deja ne spune totul.

Revenind în prezent, nu este nevoie să fii președinte american pentru a arăta că educația în cel mai dezvoltat stat al lumii, lasă mult de dorit. Nu e cazul să spunem ceea ce mulți știu, și anume că avioanele au apărut peste o sută și ceva de ani de la evenimentul aniversat de către toți americanii, așa cum nu este cazul să menționez aici o replică memorabilă a actorului american Matt Damon, în care afirma, într-un film documentar despre America, faptul că este pentru prima oară în istorie cînd generația actuală este mai proastă decît generația părinților ei. Nu este cazul să spunem nu pentru că nu am vrea ca acest subiect să fie dezvoltat, ci pentru că subiectul în sine nu mai este interesant pentru nimeni, prostia devenind fenomen de masă. Mai adaugăm aici și faptul că această tendință a Americii de îndobitocire a propriei populații a fost adoptată și chiar dezvoltată de România și de alte țări europene, locul unde SUA își pun puternic amprenta culturală și comercială.

Așa cum involuează societatea românească, pornind de la valorile ei cele mai profunde și terminînd cu demența din politică, trebuie să ne așteptăm la o și mai mare pondere a prostiei la nivel guvernamental, la nivelul administrației de stat, lucru care va duce, evident, la o degradare mai pronunțată a tot ceea ce înseamnă societate românească, cultură și tradiții. Și pentru că istoria ne-a arătat că națiunea română a rezistat intemperiilor prin fuga în codru și prin gruparea în jurul religiei, prezentul ne indică, în mod evident, că nici unul dintre aceste puncte de rezistență ale societății românești nu va mai rămîne în picioare în următorii ani. Pădurea este pusă la pămînt, iar religia promovată de către capii Bisericii nu mai reușește să străpungă platoșa comercială în care este învăluit sufletul națiunii române. 

Revenind la subiectul filmului ,,Idiocracy”, singura mea remarcă este faptul că perioada de 500 de ani, cea pe care regizorul i-a acordat-o lumii pentru îndobitocire, a fost mult prea optimistă. La cum evoluează civilizația acum, cred că 200 de ani sînt suficienți.

Tano

Păreri și opinii