Tabletă

in Lecturi la lumina ceaiului

 Grăitor în limba română

Nu ştiu cît de mult, sau nu, a iubit trandafirii poetul Ion Costache Botea, din comuna Dobra, judeţul Dîmboviţa – aceste flori miraculoase ale sufletului, care au logodit ape şi au însoţit, spre altar, cupluri de miri şi mirese, întru dragoste divină. Şi am citit numeroase scrisori, îmbătat de parfumul lor, oblojit de stări de clipe îmbăiate cu puritatea petalelor. Şi am scris poezii doinind pe melodii de albi mesteceni, de pe înalte coline, de unde, probabil, rolul acestor rînduri, sau scăpărarea lor, de cîntec de vioară pentru poetul nostru, candelă de lumină, ce respiră nouă rînduri de fluiere, spre vestirea sărbătorilor pascale, ale noului an, conducîndu-ne prin vers de inspiraţie lirico-demiurgic… Pentru că şi dumnealui a adunat polenul gîndului şi al cernelii pentru stupii versurilor sale, scrise cu peniţa înflorind, întru amintirea celor care i-au bănuit intenţiile, cu mîna slovelor, icoane cu mir de ziua fructelor coapte. Şi iată cum toate se-nmănunchează într-un urcior de vin, cu flori de iasomie la poartă, ca el să-şi poată duce desagii cu lacrimile poeziei, spre lumea visului cu libertăţi temeinice. Şi, uite aşa, azi ascult, de peste tot, cum trandafirii înfloresc, întru dezlegări de urît şi legat prietenii cu funii de iederă verde – statornice clipe de numărat amintiri… Şi vremea se duce, iar trandafirii rămîn aceiaşi boboci de limba păcii, chiar dacă şi peste ei mai cade, din cînd în cînd, cîte o ploaie cu boabe de măzărichea secetei. Şi chiar dacă dumnealui i-a iubit sau nu, cu siguranţă că i-au fost martori la cununia faptelor bune, pentru abundenţa faldurilor poetice, care-l definesc prin prospeţimea versului grăitor în limba română.

ION MACHIDON

Preşedintele Cenaclului ,,Amurg sentimental”

COMENTARII DE LA CITITORI