Tabletă de scriitor Din nou, despre Victor Ponta

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Am văzut, în ,,România Mare“ (nr. din 15 mai 2015), o imagine-trucaj, reprezentîndu-l pe primul-ministru în chip de Pinocchio, cu un nas lung şi falnic, pe măsura faptelor sale politice, pline de inabilităţi şi de contradicţii, ce apasă, precum plumbul din poeziile lui Bacovia, asupra traiului, şi aşa greu, pe care îl îndură cei păstoriţi de Victor Ponta, de cînd acesta se află în fruntea Executivului. Pentru poetul amintit, plumbul simboliza suferinţa semenilor săi, roşi de ftizie, rătăciţi printre gunoaiele mahalelor din Bucureştii de odinioară, oameni care nu mai aveau nici o perspectivă. Astăzi, lucrurile par a fi trase la indigo: pentru românii de rînd nu mai e speranţă, sînt doar suspine şi facturi de plată, tot mai umflate de escrocii nesătui ce secătuiesc vlaga acestui neam. Şi… minciunile, care le sînt livrate zilnic oamenilor, printr-o măiastră punere în scenă, depăşind cu mult imaginaţia chiar şi a celui mai şcolit regizor de teatru din lume. În acea poză-trucaj, l-am văzut pe Victor Ponta, premierul care se crede cel mai brav politician, cel mai căutat pe mapamond – după spusele sale -, omul care ştie să facă de toate în politica românească, evident, numai în folosul ţării. El rosteşte, precum un papagal vorbitor, nişte fraze ambigue, încercînd să ne învăluie cu basme nespus de atrăgătoare, însă, de atîta lapte şi miere, li s-a albit faţa românilor. L-am analizat pe premier din toate unghiurile: de la frizură, pînă la ochelari, de la sprîncene pînă la zîmbetul şugubăţ. I-am admirat cămaşa, proaspăt apretată, probabil nu de nevastă-sa, că dumneaei nu are timp de aşa ceva. Ea este deputată în Parlamentul European şi are destule treburi de făcut la Bruxelles. Cum ar fi, să pape banii, la shopping, din taxele şi impozitele micilor întreprinzători, ai buticarilor, care sînt strînşi ca la menghină de cei de la Antifraudă, scotociţi prin buzunare după ultimul bănuţ. Fiindcă, dacă nu se colectează cît mai mult la buget, nu ajung banii pentru lefurile demnitarilor (recent, mărite). Păi, de unde atîta ,,mălai“, să le plătească preţioaselor lor odrasle taxele la şcolile din străinătate, de unde acestea să revină în ţară, cu diplomele obţinute, să ni le vînture pe sub nas, arătîndu-ne cît de deştepte sînt şi că e musai ca ele să continue ,,munca“ părinţilor? Adică să se înfrupte din averea acestui popor, care nu are nici o vină că s-a născut aici şi că a fost umilit, vreme de mai bine de 25 de ani, de nişte putregaiuri politice urît mirositoare, care au distrus fibra naţională, cultura, economia etc. După ce am privit cu atenţie acea imagine a lui Victor Ponta-Pinocchio, ne-am interesat dacă mai există vreun nas atît de lung. Am căutat pe Internet, dar nici vorbă de aşa ceva… Nu ştim ce se ascunde în tărtăcuţa, ca un pui de pepene degerat, a premierului, pentru că una zice azi, şi alta, mîine, iar, după cîtva timp, încurcă lucrurile într-un asemenea hal, încît românii încep să creadă că au de-a face cu un individ rătăcit într-o mare de oameni, care nu ştie în ce societate trăieşte şi ce trebuie să facă pentru obşte. A reuşit să ducă România într-o fundătură, dar lui nu-i pasă: oamenii trebuie să-i accepte obrăzniciile politice. Noi îi spunem că a sosit momentul să-şi dea demisia şi să ne lase în pace. Prea ne-a intoxicat cu minciunile sale, iar nasul îl dă de gol: el practică demagogia în stilul unui mardeiaş din Piaţa Obor, unde traficanţii de produse agricole sînt stăpînii roadelor de pe ogoarele trudite de alţii.
Va trebui să curgă multă apă pe Dîmboviţa, pînă cînd românii vor reuşi să uite întunecatul tablou politic, cu personajele sale sinistre, al acestei perioade de tranziţie.
ION MACHIDON,
Preşedintele Cenaclului ,,Amurg sentimental“

COMENTARII DE LA CITITORI