TABLETĂ DE SCRIITOR ÎN ÎNVĂŢĂMÎNTUL ROMÂNESC BÎNTUIE LENEA ŞI FOAMEA DUPĂ BANI

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Septembrie este luna care aduce bucurie copiilor ce iubesc şcoala şi cartea. Bine ar fi dacă toţi copiii românilor ar dori să păşească în sălile de curs fără să fie împinşi de la spate de părinţi. E adevărat, însă, că sînt tot mai puţini aceia care vor cu tot dinadinsul ca odraslele lor să înveţe, conştientizînd că numai aşa aceştia vor răzbate mai uşor în viaţă, dar sînt şi părinţi care îşi trimit copiii la şcoală numai pentru a le încasa alocaţia. Pe de altă parte, sîntem martorii unui fenomen social: toată lumea ar vrea să urmeze o facultate, ba chiar şi două, pentru că vremurile de astăzi impun acest lucru şi ca necesitate, dar şi ca un moft al individului, fără ca el/ea să fi luat în calcul notele pe care le-a obţinut la Bacalaureat… Şi, uite aşa, ne trezim, an de an, cu o puzderie de absolvenţi cu masterate şi doctorate, care nu cred că au citit prea multe pagini din cărţile de specialitate şi nici nu au participat la cursuri, la care prezenţa ar trebuie să fie obligatorie… Şi am mai observat ceva: nici profesorii nu prea au chef să-i înveţe pe studenţi, iar de ascultat… nici atît, pentru că, oricum, ei ştiu că îşi vor primi salariile din taxe plătite de aceştia. Nici nu ar putea fi altfel, de vreme ce la Bacalaureat mulţi elevi au obţinut note de 2 şi 3, iar unele facultăţi acceptă absolvenţi de liceu cu aceste note, ca să aibă de unde să stoarcă bani, altminteri ar intra în faliment. Şi mai e şi moda diplomelor… Pentru că, pînă la urmă, numai diploma contează. Ce va urma, numai Dumnezeu ştie!… Copiii care nu prea se acomodează cu rigorile şcolii sînt cei care provin din familii sărace şi dezorganizate şi, din păcate, o mare parte din populaţia ţării intră această categorie. Ca să nu mai spunem că mulţi dintre părinţii acestora au un nivel de cultură îndoielnic şi au trecut prin cele 8 clase de liceu ca gîsca prin apă. În învăţămîntul românesc bîntuie lenea, dar şi foamea după bani. Pînă nu se va face ordine, cu maximă responsabilitate, în acest sistem, nu putem vorbi de examene serioase, iar absolvenţii nu vor avea rezultate performante. Abia după aceea ne vom da seama cine sînt, cu adevărat, elevii care au absolvit 8 clase sau liceul… Că tot vine vorba: ce semeni, aia culegi…. Societatea românească ştie toate acestea, Ministerul de resort   – aşijderea, dar se face că nu vede. De ce? De teama ca nu cumva cei responsabili să nu îşi piardă scaunul, simbria, maşina de serviciu, statutul social, că, vorba ceea, eşti şi tu om, ai şi tu familie, greutăţi, mai bine aşa, decît să-ţi pui toată lumea în cap…Altfel nu putem să înţelegem cum de unii elevi, în urma contestaţiilor, au primit note cu mult peste punctajul obţinut la examenul de Bacalaureat, sau – invers… Să fie vreo făcătură la mijloc, vreun miracol? Nu vrem să-i suspectăm pe profesori că nu şi-au făcut datoria, nici prin prisma conştiinţei, nici cu ajutorul pixului… Să sperăm că, în viitor, acest spectacol tragi-comic nu se va mai repeta. Dar, cum spune proverbul, cîinii latră, ursul merge, fără să ştie ce nori de praf lasă în urma lui, ca şi în cazul elevilor noştri, care nu au nici o vină că trăiesc într-o lume în care experimentele din sistemul de învăţămînt sînt la ordinea zilei…

ION MACHIDON,

COMENTARII DE LA CITITORI