Tabletă de scriitor Loc de bună ziua

in Alte știri

 

 

Pentru unii oameni, viaţa este totul. Mulţumiţi ori nemulţumiţi, săraci ori bogaţi, vor să trăiască, dacă s-ar putea, pentru totdeauna. Numai că asta nu este posibil, deoarece Dumnezeu nu a dorit acest lucru. Închipuiţi-vă ce haos mondial ar fi fost dacă s-ar fi întîmplat miracolul respectiv… Şi aşa, înspăimîntat de Judecata de Apoi, omul dă greş. Păcăleşte şi este păcălit, minte şi este minţit, fură şi nu se căieşte. De exemplu, lui moş Ciobanu i s-a furat purcelul din coteţ. Hoţii, nimeni alţii decît sătenii săi, sau alţii din satele învecinate. Omul şi-a auzit rîmătorul guiţînd, dar nu a putut ieşi afară să strige după ajutor. Cei fără teamă de Dumnezeu i-au legat clanţa uşii pe dinafară, de stîlpul casei. Cînd bătrînul a reuşit să deschidă uşa, a fost prea tîrziu. Cei certaţi cu legea se pierduseră în noapte. A doua zi, toţi sătenii au aflat despre necazul moşului, l-au compătimit, numai că el nu avea nevoie de compasiune, el voia să i se aducă grăsanul înapoi. Dar de unde? Cine să o facă? Poliţia? Înşişi hoţii? Din această întîmplare pe care a trăit-o un biet om necăjit se pot trage numeroase concluzii. Fiecare poate vorbi ce doreşte, chiar şi despre moarte. Aceasta este o descătuşare de sine, de faptele pe care le-am făcut în această lume, cîntărite pentru o firească aşezare în lumea celor drepţi de forţa supremă: Dumnezeu! Aşa, sufletul omului se va mîntui de trupul care l-a ţinut ca într-o închisoare. De la minciuni, furăciuni s-a ajuns pînă la a face crimă. În ultimul timp, am auzit de numeroase crime, din cele mai odioase. Cu toate că omul, mai devreme sau mai tîrziu, îşi va primi pedeapsa divină, moartea nu ia în seamă faptele sale. Iată de ce lumea este creată aşa cum este, iar noi trebuie să ne supunem regulilor ei, anticipînd ce ni se va întîmpla atunci cînd nu vom mai fi. Dar nu cu gîndul în viclenie sau alte matrapazlîcuri. Ceea ce am povestit mai sus sînt fapte din viaţă, care pentru unii înseamnă mai mult decît o avere. Şi chiar e bine că se întîmplă aşa, adică să te naşti şi să pleci cînd îţi vine vremea, acolo unde se crede că nu e nici lacrimă, nici suspin, decît odihnă veşnică. Altminteri, înseamnă că ai trăit degeaba în acest paradis, în jungla desfătărilor, a tuturor nemerniciilor la care, voit sau nu, participăm cu toţii, în egală măsură. Viaţa, cu tainele ei, iar moartea, cu necunoscutul de care ne înfricoşăm, minut cu minut, secundă cu secundă, completîndu-se una pe cealaltă, întru echilibru pe pămînt.

ION MACHIDON,

Preşedintele Cenaclului ,,Amurg sentimental”

COMENTARII DE LA CITITORI