TABLETĂ DE SCRIITOR – Vreau să rămîn aici

in Polemici, controverse

Am auzit, zilele acestea, cum se vorbea despre o evadare a mai multor familii spre alte planete. Interesant lucru, dar mă tem ca acest plan să nu ia alte turnúri. Adică, să se năruie natura asupra întregii omeniri, că şi ştiinţa, chiar dacă nu are limite, are, şi ea, eşecurile ei. Un exemplu de acest fel este invazia pămîntului cu fel şi fel de boli, de care nu am auzit pînă acum, şi pentru care se găsesc foarte greu tratamente de vindecare. Mă întreb, totuşi, ce să caute omul pe Marte, sau alte depărtări de planeta noastră, în alte galaxii, cînd are atîtea lucruri nerezolvate aici, cum ar fi situaţia cutremurelor de pămînt, care nici pînă azi, cel puţin la noi, din 1977, cînd au murit 1.500 de oameni şi s-au dislocat, din temelii, numeroase clădiri, nici un cutremurolog din lume nu a găsit o soluţie, să poată spune cînd vor avea loc alte seisme şi de ce intensitate? Însă nu doar acest lucru nu se cunoaşte. Mă îndoiesc de aşa ceva, pentru că oameni sîntem, pe undeva tot ar fi răsuflat vreo vorbă. Milioane de persoane sînt ameninţate de foamete, iar alte milioane de-abia reuşesc să trăiască de azi pe mîine. Atunci, despre ce vorbim? Nu am căzut de acord ca ştiinţa să nu acapareze Universul?! Dar ce facem cu dezastrele arătate la care a ajuns omenirea?! Vom trăi şi vom vedea, sau vom primi bipuri pe lumea cealaltă şi fotografii pe telefonul mobil. Aşa vom afla, şi noi, cum se trăieşte pe alte planete, pentru că, şi ei, sînt tot oameni şi au metehne pămînteşti. Eu rămîn aici, să-l citesc pe Eminescu şi să culeg amintiri din strugurii nopţii, doine şi sîrbe, pe care să le las moştenire nepoţilor şi strănepoţilor, ce vor purta numele ţării pe care am îndrăgit-o. Iar dacă lumea nu mai e cea de altădată – în care oamenii trăiau în bordeie de pămînt, fără droguri procurate la colţ de stradă, ci aşa cum viaţa le-a dat-o Dumnezeu -, acum luxul a întrecut imaginaţia. Se trăieşte în blocuri zgîrie-nori, se călătoreşte cu supersonice. (La ce folos, cînd totul în jur miroase a praf de puşcă, a pulbere de tun şi rachete nimicitoare, aşa încît, dacă aprinzi un băţ de chibrit, întreg pămîntul ia foc?) Poate acesta să fie motivul unor pămînteni să plece în tot Universul, cu gîndul de a se mai întoarce, vreodată, sau că o vor duce ca în sînul lui Avraam? Tot ce se poate, dar să nu uite că foamea de bani şi averi nu poate fi vindecată şi este mai periculoasă chiar decît toate bolile din lume. Aşa că, eu vreau să rămîn aici, în spatele cortinei şi al uşilor închise cu clei de mătasea broaştei, să meditez la cum va fi lumea peste 1.000.000 de ani.

ION MACHIDON,

Preşedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

COMENTARII DE LA CITITORI