TABLOU CU PROŞTI DE ZIUA UIMIRII

in Lecturi la lumina ceaiului

Motto: „Hai să dăm labă cu labă

Şi să ne pupăm sub coadă“…

(Folclor armenesc, 1959)

 

Poporul zice, nu eu: „Să nu dea Dumnezeu românului cît poate să ducă!“. Şi Dumnezeu îi tot dă, ca să ducă-n spate toate liftele spurcate. Mă uit la poza asta, făcută de Ziua Unirii Principatelor, la Iaşi. Ce văd eu? Eu văd, în prim-plan: un sas, un armean, un evreu ungur, un ungur alcoolic, un ţigan ş.a.m.d. Ca mîine, or să apară şi chinezi, maghrebieni, eschimoşi. Aţi văzut cum înaintează fenomenul de-românizării României? Aşa cum înaintează deşertul. Pas cu pas – vorba caricaturii mutante pe care CIA a urcat-o, prin fraudă, pe tronul lui Alexandru Ioan Cuza. Românii se retrag, din nou, în munţi, ca în vremea marilor migraţii. „Dacii se ţin agăţaţi de munţi“ – spunea anticul Florus. Multiculturalismul a luat locul Neamului Românesc. Dacă nu te scoli de la masă şi nu-i dai locul tău minoritarului, eşti un extremist odios, care nu trebuie să mai trăiască. Străinii noştri, stăpînii noştri! Totuşi – vorba regretatului meu amic Adrian Păunescu – unde-au fost românii la sărbătorirea din acest an? N-au fost. Ici-colo cîte-un rătăcit, ca macrocefalul retardat Cristian Adomniţei, sau coleoptera Gh. Flutur.

Ce tehnică are acest armean agresiv (dar cu figură jucat-smerită, de oriental care pare a zice „Io sînt mic, nu ştiu nimic“) pe nume Varujan Vosganian! Indiferent unde s-ar afla, el caută să fie, mereu, în faţă. Mai nou, şi-a tras o faţă de Gabor cu Pălărie, pozînd în scriitor de talie mondială. Urît ţucal. E o oală de noapte cu gura în jos. La astfel de manifestări, mai ales cînd se intonează Imnul de Stat, bărbaţii trebuie să aibă capul descoperit. Dar armeanul şi-ar fi ratat poza – parcă dă mai bine un sombrero ţigănesc decît un dovleac pleşuv şi ţuguiat! Doar el candidează acum la Premiul Nobel, din partea… Armeniei! De fapt, el mereu candidează la cîte ceva: în urmă cu cca. 10 ani încercase să devină comisar european, sau ceva pe-acolo, orice, numai să se aranjeze şi să-şi potolească glanda aia, care secretă vedetism. Atunci cînd a început prigoana băsistă împotriva adversarilor politici, V.V. era cît pe-aci să fie arestat, şi el ştie bine de ce. A scăpat ca prin urechile acului, al dracului! Dar este el urmaş al lui Al.I. Cuza şi al lui Moş Ion Roată? Este! Doar are ţăcălie şi mustaţă ca iubitul Prinţ al Unirii. Doar îi plac, şi lui, femeile, la care se duce cu platoul cu prăjituri şi iese transpirat ca Sarsailă, plin de catran unsuros. Vorba popilor ortodocşi: vrednic este! L-a văzut lumea pe Scaraoţchi armenesc la festivităţi, acum e liniştită: Unirea merge mai departe.

În anii ’80, nărodul ăsta cu ifose de scriitor făcea bişniţă cu căciuli de blană aduse din URSS, pe care le vindea colegilor de la o fabrică de bere, unde era contabil. Acum, nu-i mai ajunge nimeni, nici cu prăjina, la nasul ăla păros pe dinăuntru. Varujan s-a dat cu var/ Străluceşte

ca un far!

Un alt minoritar agresiv e Mihai Răzvan Ungureanu. Înfipt, şi el, în prim-plan, că doar e din Iaşi. Aici a fost făcut membru supleant al CC al UTC – sculă mare a regimului defunct. Cunoaşteţi specia de tocilar cu sifoane la ochi. Pus pe carieră, cu orice preţ. Om nu prost de felul lui, dar ticălos. Şi-a dat la întors biografia. A făcut tot posibilul să fie recrutat de Mossad, de unde l-a preluat CIA. Prin 2001, pe cînd era „fetiţa“ hipopotamului neamţ Bodo Hombach, la Pactul de Stabilitate, cu sediul în Viena, a intrat la mine în audienţă, în biroul meu de la partid, să se plîngă de salarizare, că nu se ajunge cu banii, rugîndu-mă să intervin pe lîngă ministrul de Externe – nimeni altul decît Mircea Geoană. L-am sunat pe acesta. Dar Prostănacul mi-a răspuns că viitorul Unguent avea o leafă foarte bună şi că lui nu-i permite Legea să dea nimic în plus. Apoi, împins de la spate de stăpînii evrei şi americani, MRU a devenit secretar de Stat la Externe, ba chiar ministru plin. Atunci a făcut dovada că e vîndut şi nu apără Interesul Naţional: s-a prezentat în Senat cu o şmecherie ordinară, menită să facă pierdută, pe veci, Moştenirea Gojdu. Pur şi simplu, ochelaristul tuns cactus şi cu nasul borcănat fremătînd a înfiinţat o

fundaţie, care să se ocupe de acea avere colosală – dar totul era doar de faţadă, fiindcă cele 8 clădiri imense, din centrul Budapestei, se „rostogoliseră“, tip bidon, şi au ajuns în posesia Mafiei din Israel. Îngîmfat şi slab de minte, Ungureanu a plecat huiduit din Senat. În acele momente am înţeles cît de abject poate fi acest evreu ungur, care îşi închipuise că poate minţi, pe faţă, oameni ca mine, ca Adrian Păunescu, Mihai Ungheanu, Gh. Buzatu, Ilie Ilaşcu, Radu Cîmpeanu. Carieristul şi-a urmat visul cu ochii: a devenit prim-ministru şi, ulterior, director al SIE – adică şef al spionilor. Meritele lui politice sînt zero. De altfel, e singurul premier din Istoria post-decembristă care a fost dat cu roatele-n sus la o Moţiune de Cenzură. Dar dăduse el peste lada cu bani? Dăduse! Aţi văzut ce cheltuieli aiuritoare şi-a permis să facă, din bani publici. Mai apoi, cu cheiţa întoarsă la spate de şefii străini, s-a pripăşit pe lîngă un alt minoritar, căruia i-a devenit consilier la Palatul Cotroceni. Mereu cade în picioare băiatul (fetiţa) cu pricina. El e din rasa reptilienilor, plămădită în laboratoarele Mossad şi CIA. Nimic nu li se poate întîmpla acestor mutanţi, fiindcă un agent se creşte în cîţiva ani, iar Centrala-Mamă îi ţine la pieptul ei, mai ales că ştiu multe secrete. Un individ care lua masa, cam de 2-3 ori pe săptămînă, într-un restaurant bucureştean, la vedere, cu doamna Rodica Radian Gordon (ambasadoarea Israelului în România) e aranjat pe viaţă. Şi un individ care le cere ungurilor, în limba cailor, să voteze un alt minoritar pentru funcţia de şef al Statului Român e capabil de orice trădare, de orice mîrşăvie.

Un alt venetic tupeist, care umblă veşnic beat, e Ludovic Orban. Ungur sadea. E prost ca noaptea, dar plezneşte de infatuare. Din cînd în cînd, se dă… cîntăreţ. În realitate, rage ca un măgar, başca fals. După adunătura de la Iaşi, s-a răsturnat cu maşina. Poliţia nu l-a pus să sufle în fiolă pe loc, ci l-a dus departe de ochii lumii. Un abuz extrem de grav, pentru care Petre Tobă ar trebui dat afară imediat. Cîte accidente aşteptăm să mai facă derbedeul ăsta de L. Orban?

Toţi bărzăunii respectivi zumzăiau, sîmbătă, 24 ianuarie, în jurul Minoritarului Suprem: Klaus Iohannis. Nici el nu-i român. De fapt, n-are nici un strop de sînge românesc. Cine l-a impus? Tot stăpînii evrei şi americani ai plantaţiei de sclavi numite România. Am şi spus de ce: ca să-i vindece pe români de naţionalism! Ce Horea, Cloşca şi Crişan? Care Tudor Vladimirescu? Na, să vă săturăm de Mareşalul Antonescu! Un astfel de şoc (de altă factură) a fost trimiterea ca ambasador al SUA la Bucureşti a unui homosexual declarat, Michael Guest. Atunci, s-a încercat marea cu degetul. N-a ţinut figura. Eşec total. Am măturat spaţiul public cu anomalia asta genetică. În 2002, cînd am realizat, pe banii mei, şi am dezvelit, la Cluj, o statuie a marelui preşedinte american Woodrow Wilson, iar acest pretins diplomat a refuzat invitaţia de a onora acea ceremonie, i-am trimis o telegramă: „Dragă Michaela, ştiu de ce n-ai participat la dezvelirea statuii lui Woodrow Wilson: erai la ciclu!“. A fost un hohot de rîs general, de pe malul Dunării pînă pe malul Potomacului. L-am tratat pe Kavalerul de Kurlanda aşa cum merita: el nu reprezenta America aici, îşi reprezenta hormonii lui stricaţi. Românii l-au privit ca pe un sfincter spart. Pe scurt, era un Oaspete (Guest) nedorit, aşa că a plecat cu coada între picioare. Un alt experiment făcut de cei care conduc America aşa cum o conduc, din şanţ în gard, a fost instalarea la Casa Albă a unui negru. Altă ciudăţenie, cu scopul de a-i vindeca pe yankei de cutuma WASP (White Anglo-Saxon Protestants). Din fericire, Barack Obama s-a dovedit a fi un om al păcii şi nu a răspuns comenzilor neo-conservatorilor. Cel puţin pînă acum.

Aşa şi cu acest nătărău sas. Băiatul n-are nici o treabă – nici cu politica, nici cu ţara asta. Pe zi ce trece, lumea îşi dă seama de ce cacealma nenorocită au fost în stare americanii, care au poruncit slugilor din Serviciile Secrete băştinaşe să falsifice rezultatul alegerilor. Repet, pînă cînd vor ieşi la iveală şi documentele: Salamul de Sibiu a avut, în turul II, 28% – dar, de la o oră la alta, scorul s-a umflat artificial, parcă era injectat cu drojdie de bere, pînă s-a dublat! Acesta e adevărul şi el va ieşi la suprafaţă ca uleiul deasupra apei. Toată gargara aia, cu mobilizarea pe Facebook, e o glumă proastă, bună de adormit copiii întîrziaţi mintal. Ce mai poate să facă Facebookul ăsta? Omletă? Salată de boeuf? Ori, poate, Bill Clinton i-a băgat Monicăi Lewinski în vagin nu un Trabuc, ci un Facebook, mai ştii? Am auzit, şi eu, „discursul“ rostit de Klaus Iohannis la Iaşi. Un discurs ca un picior cu platfus, adică de o platitudine dezolantă. Nici o idee. Dar intonaţia… Intonaţia şi emisia verbală au fost ca de roată dinţată. A adormit şi el, au adormit şi ăia, în spatele lui. Cît priveşte asistenţa, ce să mai vorbim? Lumea juca bîza, spunea bancuri, adulmeca fasolea cu cîrnaţi. Mai lipsea puţin, şi Domnitorul Cuza, de pe soclu, le dădea cu ocaua în cap la toţi. Pentru cine a luptat şi s-a sacrificat el! Pentru cine a murit, departe de ţară, iar înlocuitorul neamţ i-a refuzat cererea de a reveni în România! Acum, i-a fost spurcată amintirea tot de un neamţ. Care nu va fi niciodată român, indiferent ce strategii îi vor fabrica agenţii CIA M.R. Ungureanu şi M.L. Ştefan. Ce rău a ajuns Cetatea Unirii! Ce paradă de vosganieni, ungureni, orbanieni şi reptilieni! Românii se uitau şi înghiţeau în sec. Chiar şi de ziua sfîntă, a Unirii Principatelor, le-au rîs străinii în nas. Acel podium al minoritarilor prefăcuţi şi tupeişti reprezintă oglinda prăbuşirii noastre. Ne vom mai ridica vreodată? Poate doar dacă va învia generaţia „fantomelor albe“, de la Mărăşeşti. Mă întreabă unii de ce n-am fost, şi eu, la Iaşi. De ce să fiu? Să respir vînturile sulfuroase ale unor migratori, care ne ţin, nouă, românilor, predici de patriotism? În locul lui Al.I. Cuza – săsălăul mutant şi încet la minte Klaus Iohannis. În locul lui Mihail Kogălniceanu – armeanul negru ca smoala şi putred de corupt Varujan Vosganian. În locul lui Vasile Alecsandri – pidosnicul iudeo-maghiar M.R. Ungureanu. Şi aşa mai departe. Ţara a văzut un tablou cu proşti. Dar şi mai proşti sînt românii, că tac, înghit şi îi ţin în spate. Fiindcă toţi paraziţii ăştia trăiesc pe bani publici. Hora Unirii? Nu, Hora Uimirii! Abia acum pricep ce spirit de anticipaţie avea o familie de armeni, Bedros, cu care am copilărit eu, în Cartierul Rahova: la 24 ianuarie 1959, cînd s-a serbat, cu mare fast, Centenarul Unirii, ăştia cîntau, în gura mare, ca să-şi bată joc de români – „Hai să dăm labă cu labă/ Şi să ne pupăm sub coadă“…

În concluzie? Iertaţi-mă români: nu sînt evreu, nu sînt homosexual, nu sînt mason, nu sînt spion, aşadar, nu fac parte din „elita“ agreeată de talibanii care terorizează România. Care nu mai e o ţară, ci o vastă închisoare CIA.

CORNELIU VADIM TUDOR

Pamflet scris sîmbătă, 24 ianuarie 2015

COMENTARII DE LA CITITORI