Tăcerea este de aur, domnule preşedinte!?

in Război corupției

Motto: „ – Dom’ profesor, nu uita:/ Va veni şi ziua ta!“

Aşa au strigat sărmanii dascăli umiliţi, batjocoriţi şi de comunişti, şi de capitaliştii ăştia, care cică sînt foarte democraţi, dar care, din păcate, sînt peste măsură de infatuaţi şi, în parte, agramaţi. Dar cui îi erau, dragi tovarăşi şi prieteni, adresate aceste calde cuvinte care sugerează şi un vag avertisment? Tocmai preşedintelui zîmbăreţ (deşi surîsul măriei-sale pare mai mult rînjet răutăcios) şi de dascăli iubăreţ! Celui care zice că a fost profesor, director, inspector ş.a.m.d.. Celui care afirma că a făcut bani buni din meditaţii, ca să-şi ia nu ştim cîte case (unele, păcălind legea). E o enigmă cum i-o fi meditat/ pregătit pe liceeni profesorul Iohannis. Că dumnealui mai mult tace. Da’ şi cînd vorbeşte, rupe pămîntul. Ţine-te, măi frate! Într-o ,,viaţă anterioară” multe a înfăptuit domnul Klaus. A investit în imobiliare. Alături de doamna sa, şi dînsa o grandă profesoară. Şi atît de mult au iubit copiii, încît au invitat o mulţime de micuţi la Cotroceni, pentru a le oferi un zîmbet (fals) şi cîte un selfie cu ei. Era Ziua Copiilor. Şi protestul profesorilor. Dar de ce, oare, de 1 Iunie, marele nostru prezident n-a catadicsit să-i primească şi pe dascălii revoltaţi de salariile mizere, de bătaia de joc din învăţămîntul românesc, încăput, pe rînd, pe mîna unor incapabili ca Funeriu, Adomniţei, Hărdău, Pricopie şi Curaj?
Cum poţi să te dai dascăl, dacă dai dovadă de nepăsare, domnule profesor Iohannis? Cînd Oprea generalul, mare dottore, vorba lui Băsescu, a propus mărirea salariului dumitale, nu ai avut nimic împotrivă. Ziceai că aşa se cuvine unui preşedinte căruia-i place lucrul bine făcut. Cînd e vorba de o situaţie în detrimentul domniei-voastre, lucrurile se schimbă. „Mă nemulţumeşte…“, aţi zis, în chestia aia cu casa. Da’ de ce v-ar nemulţumi, dom’ Iohannis? Că o instanţă face dreptate şi dovedeşte că trebuie să înapoiaţi o vilă ce nu vă aparţine?! Al cărei uzufruct l-aţi luat, ca un paşă care sfidează justiţia şi pe semenii săi? Sînt profesori în ţara asta care se află în pragul sărăciei. De ce-i sfidaţi în halul ăsta şi nu faceţi nici cel mai mic gest, arătîndu-le că sînteţi alături de ei? Nu cumva v-a ameţit magia puterii? Sînteţi capul Ţării, cum se zice. De ce vă place să vă înfăşuraţi într-o muţenie ce nu face altceva decît să vă acuze, necum să vă facă vreo cinste?
Se vede că, de cînd v-aţi cocoţat pe tronul, nemeritat, de la Cotroceni, nu prea v-a interesat decît: ,,doamna mea”, ,,familia mea”. România a decăzut rău de cînd ziceţi că sînteţi preşedinte. Pe toate planurile.
„Corupţia ucide!“, aţi spus. Dar nepăsarea dvs. ne omoară. Se pare că nu prea aveţi treabă cu ţara şi poporul ăsta. Aţi adus un guvern de incompetenţi, să strice toate lucrurile bune din guvernarea anterioară. Aţi pus ,,guvernul meu”. Nişte tehnocraţi. Acum, spuneţi că nu este al dvs. Dar al cui? Că al nostru, al profesorilor, al românilor – nu prea este. Nici chiar al inconştienţilor ori al naivilor care s-au lăsat manipulaţi şi v-au dat votul. Ce contează, dvs. vă vedeţi de treabă. Mergeţi înainte, ca Ivan, soldatul rus, cu ţigara aprinsă prin valuri! Vă plimbaţi, vă distraţi, vă simţiţi fericit. Cu doamna alături. Putin ne ameninţă serios şi dvs. n-auziţi. Vă plimbaţi cu bicicleta. După atîta muncă… Şi reacţionaţi, neadecvat, după vreo săptămînă. Aşa ne ia apa şi ne duce pînă-n vale, la răscruce. Domnul ştie ce ne-o mai aduce şi nouă, dascălilor, nouă, românilor, nefericita zi de mîine. Că preşedintele este fericit. Ce-i pasă? Pun’te, masă! Scoal’te, masă! Pe cine serveşte domnul Klaus Iohannis, mare educator, mare meditator, mare voiajor? Nu se ştie. El tace.

GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI