Tăcerea oilor răvășite

in Tabletă de scriitor

Pînă acum două zile, habar nu aveam că la Runcu, în județul Dîmbovița, se serbează, sau se organizează, anual, o sărbătoare cîmpenească numită ,,răvășitul oilor”. Nu știam asta și mă simțeam bine în propria mea ignoranță. Dar, cu bunăvoința unor prieteni, nu doar că am aflat de această sărbătoare dar chiar am fost și invitat să mă alătur lor în ceea ce avea să devină o adevărată expediție, un tur de forță nervos, de unde m-am întors răvășit total, fără măcar să fi văzut vreo oaie.

Am înțeles că această petrecere cîmpenească are un oareșce istoric, așa că în mod sigur există și ceva fonduri pe care primarul din Runcu, sau cine se ocupă de petrecere, le are la dispoziție. Cert este că, pentru a ajunge la locul faptei, faci cam o oră și jumătate din București pînă în satul cu pricina, și încă pe atît din Runcu pînă pe platoul de sus, acolo unde urma să ne atingem scopul pentru care am plecat în călătorie.

De ce e un război al nervilor? Dacă nu ai o condiție fizică de invidiat, care să te ajute să parcurgi distanța pe jos, din sat pînă pe platou, de aproximativ 2 km, dar și diferența de nivel de 150 – 200 m, pe puțin, alegi, ca și noi și mulți alții, să urci cu mașina. Lucru care pare ușor, dar cînd infrastructura rutieră nu prea permite, trebuie să recunosc că forțele de ordine prezente la locul faptei au făcut minuni pentru ca șoferii să nu se înscrie haotic și mașinile să poată circula. Oricum, de jos din sat, pînă sus pe paltou, cei aproximativ 3 km s-au parcurs într-o oră, o oră și jumătate, în funcție de momentul zilei. La coborîre, timpul era mai scurt cu 15 – 20 de minute. Odată ajuns pe platou, lumea multă și pestriță se putea delecta cu diverse preparate culinare autentic românești: mici, cîrnați, fleici și alte ,,porcării”, majoritatea antreprenorilor prezenți avînd o ofertă bogată în aceste produse. Berea se găsea din belșug, așa că nimeni nu ar fi putut spune că nu a avut de unde să aleagă. Problema reală, însă, era alta, și anume absența cu desăvîrșire a unor locuri unde să te poți spăla pe mîini, unde să poți avea posibilitatea unei minime igienizări a propriei persoane. Toaletele erau niște hidoșenii veritabile, nefiind prezente nici măcar acele ,,chestii”, cică ecologice, din plastic. Niște barăci din scînduri, unde fiecare om care intra se ruga să nu cadă în groapa plină cu rahat de sub el, sau ca cel de lîngă el să nu se uite la figura lui schimonosită și preocupată de echilibrul fizic al propriei persoane. O astfel de toaletă mi-a amintit de o fază din filmul ,,Vagabondul Milionar”, unde personajul chiar a căzut în groapa săpată de sub scînduri. Și, după ce supraviețuiai miraculos exercițiului de echilibristică din WC, rămînea o necunoscută: unde și cum se spăla acel amar de lume pe mîini? Că nu exista nimic care să aducă măcar cu o cișmea sau cu o mașină de pompieri care mai aruncă apă pe public. Nici măcar la acel monument al eroilor, despre care recunosc că nu prea știam multe – adică mai nimic –, nu exista un spațiu de spălat pe mîini, chit că acel paltou se pare că reprezintă un mare centru energetic, nedovedit științific, dar cu mare priză la public.

În ceea ce mă privește, am căutat locul unde oile erau răvășite, în naivitatea mea crezînd că există un astfel de ritual în zonă, sau cel puțin la prezenta festivitate. Nu am văzut decît niște ponei care plimbau puradeii doritorilor de senzații tari, precum și niște cai foarte frumoși, care cărau niște bușteni. În rest, o scenă care producea mult zgomot, și asta nu pentru că cei care cîntau nu aveau voce, ci pentru că instalația de sunet era extrem de proastă. Calitatea petrecerii în sine era una slabă, dezastruoasă pot spune, dar cum la români acest lucru nu contează, se pare că nu va afecta modul de desfășurare din viitor. Eu înțeleg că petrecere cîmpenească înseamnă să fii în aer liber, la munte, să asculți muzică, să fii cu prietenii, să mănînci tradițional și să te bucuri de libertatea acelei zile. Dar poate că e cazul ca primarii, sau cei care organizează astfel de festivități, să conștientizeze faptul că prin ,,cîmpenesc” nu trebuie să înțelegem lipsa toaletelor, a apei potabile și a celei menajere. Nu trebuie să ne mințim și să ne spunem că ,,merge și așa” sau că ,,așa trăiau și strămoșii noștri”, pentru că e o aberație. Cei care aleg să trăiască așa nu sînt nimic altceva decît niște mizerabili, pentru că ,,tărani” este un cuvînt ales, unul nobil. Iar primarul din Runcu trebuie să facă cumva ca anul viitor să aibă tot ce e nevoie pentru o petrecere cîmpenească frumoasă, pentru că la prezenta singurii care au fost eroi cu adevărat au fost polițiștii care au controlat traficul rutier din zonă. În rest, nimic bun, a fost o răvășire, este adevărat, doar că nu a oilor, ci a celor prezenți și a banilor încasați din toată treaba asta.

Dan Alexandru

Păreri și opinii