ŢARA E VRAIŞTE

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Cuvîntul care guvernează România e „vraişte“. Şi tocmai el nu se găseşte în Dicţionarul Enciclopedic Ilustrat, apărut la Editura Cartier! Să fie, aceasta, o scăpare a savanţilor care au elaborat monumentala lucrare? Spirit veşnic neliniştit şi scormonitor, am dat fuga la Micul Dicţionar Enciclopedic, editat în 1972 – acolo, da, „vraişte“ există. Încă o dovadă că se tipăreau cărţi mai serioase înainte. Mărturisesc că nu ştiu originea cuvîntului. Oricît am căutat, n-am aflat. E posibil ca rădăcina semantică să vină de la:

1) sanscritul varşias = grămadă;

2) latinescul verro = a mătura;

3) slavul vrah = vînturare;

4) sanscritul şte = loc (de unde şi izbelişte, mirişte etc.).

De regulă, vraişte se asociază cu casă. Atunci cînd uşile şi ferestrele sînt larg deschise – casa e vraişte. Adică bate vîntul, în voie, în locuri pe unde n-ar trebui să bată. De multe ori, însăşi ţara e comparată cu o casă. Iar ţara are multe uşi (graniţele) şi ferestre (instituţii). În vremuri de mari tulburări sociale – răscoale, revoluţii – o ţară e vraişte. Nu se mai respectă nici o regulă, nici o cutumă. Fiecare îşi face de cap. Amintiţi-vă de ziua de 22 decembrie 1989 şi de lunile care au urmat. „Aspru e poporul cînd scapă de nenorocire!“ – scria Eschil. „Spuma murdară a revoluţiei“ – zicea Heinrich Mann. Încet-încet, ţara s-a aşezat. Dar nu pe un făgaş firesc, ci pe o albie strîmbă. Falsul şi impostura care au dominat acea perioadă tulbure, în care se striga „Moarte pentru moarte!“, s-au amplificat. Foştii bişniţari au devenit mari gangsteri. Fostele prostituate s-au făcut oameni politici. Cu o generaţie mai înainte, mai precis în 1945, în Piaţa Regală din Capitală, la o demonstraţie anti-rusească, mulţimea a strigat: „Trăiască bomba atomică!“. Eu cred că România e singura ţară din lume unde s-a scandat pentru bomba atomică. Numai că, dacă ea trăieşte, murim noi, asta-i problema.

Am tot mai mult convingerea că România e scăpată, total, de pe orbită. Într-o ţară în care poliţiştii violează, în loc să-i apere pe cetăţeni, totul e pe dos. Într-o ţară în care autorii unui monstruos viol în grup sînt lăsaţi în libertate, e posibilă orice ticăloşie. Într-o ţară în care marii mafioţi care au jefuit economia naţională zburdă în libertate, dar o amărîtă de femeie e băgată la puşcărie, fiindcă a furat o jucărioară pentru copilul ei, care copil a şi murit în timp ce mama lui era după gratii – ei, bine, într-o asfel de ţară totul e pierdut. Exemplele pot continua. Dar, degeaba. Nimeni nu învaţă nimic. Actul eroic, aproape sinucigaş, al unui poliţist care a încercat să oprească un ienicer beat dintr-o cursă demenţială cu maşina e umbrit de fărădelegea îngrozitoare a colegilor săi, care, în loc să salveze o fată de 14 ani, evadată dintr-un centru de plasament, care apelase la ei, s-o ajute, au dus-o pe un cîmp şi au batjocorit-o. Cîţi, oare, or fi batjocorit-o şi acolo, la centrul respectiv, de-a fugit sărmana copilă mîncînd pămîntul? Avem educatori şi dascăli care violează. Avem preoţi care fac acelaşi lucru. Avem pedofili, români şi străini, care spurcă nişte copii amărîţi, cu poftele lor mîrşave. Avem judecători care se mînjesc şi iau şpagă. Avem o Justiţie ca un năvod invers: prinde plevuşca, dar îi face scăpaţi pe rechini. Avem 55 de mari clanuri interlope care au tranşat ţara ca la măcelărie. Avem reţele de judecători, avocaţi, primari ba chiar şi miniştri care patronează o veritabilă industrie a retrocedărilor ilegale, din pricina cărora mor oameni.

Aşa arată ţara, după 25 de ani de la catastrofa din decembrie 1989. Iar totul merge din rău în mai rău. Nu sînt vinovaţi borfaşii. Ei asta ştiu, asta fac. Vinovat e Poporul Român. Care începe să dispară nu numai politic, ci şi demografic. În vreme ce ţiganii fac 7-8 puradei, românii fac 7-8 avorturi. Cum va arăta România peste alt sfert de veac? Îmi e şi frică să mă gîndesc.

CORNELIU VADIM TUDOR

9 august 2015

COMENTARII DE LA CITITORI