Tăria piscurilor şi dialectica tăcerii…

in Cioburi de gînduri

Frumoase sînt piscurile propriilor noastre idealuri şi nesfîrşită tentaţia cuceririi lor. Iată contextul în care ne confruntăm cu exuberanţa visului şi determinările propriilor noastre tăceri. Mereu ne dorim mai bine şi mai mult pentru nevoile spiritului nostru, mereu trăim larma incendiară a asalturilor noastre asupra unor noi redute şi mereu găsim şi motivaţii propriilor noastre tăceri. Poate că aceste motivaţii ne fac mai umani şi mai suportabili în Univers. Poate că tocmai prin tăcerile noastre reuşim să dăm un contur mai aproape de adevăr fiinţei noastre. Sîntem fiinţe admirabile, dar… poate prea mult ancorate în propriile noastre limite şi dimensiuni. Poate că ar trebui să ne redefinim printr-o înţelegere superioară a conexiunilor din care facem parte, lipsiţi de mîndria de a ne crede stăpînii unei lumi, în care nu sîntem decît un element, o simplă verigă, chiar dacă singura posesoare a unei raţiuni incontestabile, generatoare, totuşi, în egală măsură, de drepturi şi obligaţii, dar mai ales de obligaţii faţă de întregul ecosistem pe care îl patronăm cu mîndrie. În lupta noastră cu problemele de mediu şi ale aspiraţiilor noastre, cele mai multe decizii care ne fac cinste vin din liniştea contemplării propriilor noastre frămîntări. Se spune că noaptea este un sfetnic bun, dar şi modestia poate fi un sfetnic bun! Dialectica tăcerilor noastre trebuie să vină din educaţia noastră, din determinările înaltelor noastre visări şi din nevoia de a lăsa copiilor noştri o lume netulburată de orice formă de vanitate şi de egoism. Trăsăturile care trebuie să ne definească în tot ceea ce facem trebuie să fie responsabilitatea şi creativitatea. La aceste înalte principii trebuie să achieseze însă, cu necesitate şi responsabilitate, nu doar membrii simpli ai societăţii, ci mai ales cei chemaţi să conducă destinele noastre, ale tuturor celor care medităm şi lucrăm pentru mai binele propriei noastre lumi. Timpul iubirii e scurt, iar calea desăvîrşirii îngustă!

Ilarion Boca
P.S. Atunci cînd am cerut ceva, am făcut-o numai în limitele propriilor mele drepturi, şi numai pentru că doar aşa puteam să ofer mai mult. Cine a înţeles îşi merită înţelegerea şi îi face cinste! Pentru cine nu a înţeles nimic, prezint scuze în numele tragicei neînţelegeri. Pace vouă şi lumii!

COMENTARII DE LA CITITORI