Tărîmul de dincolo (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Ipoteza lansată de amiralul Byrd este interesantă, fascinantă chiar, dar, din păcate pentru toţi cei care au acceptat-o cu entuziasm, nu are nici o bază reală. Oamenii de ştiinţă afirmă clar că, dacă pămîntul ar fi gol în interior, viteza de rotaţie ar fi cu totul alta. Editura „Cartea de buzunar” a publicat, în urmă cu cîţiva ani, lucrarea „Dispariţii neelucidate în Marile Războaie”, autor Dan Apostol. Unul dintre capitole se intitulează „Locuitorii tărîmului interzis”, în care este evocată existenţa unor creaturi ciudate, semnalate în diverse cronici. Încă de la început, Dan Apostol respinge ipoteza unei lumi subterane locuite, raliindu-se opiniei oamenilor de ştiinţă. El menţionează însă existenţa unor sisteme carstice uriaşe, cum ar fi „Peştera Mamutului” din statul american Kentucky, a cărei lungime explorată este de 300 km. Subliniază că astfel de sisteme n-ar putea adăposti civilizaţii despre care noi nu cunoaştem nimic. Cu toate acestea, s-ar părea că există nişte creaturi ciudate care, probabil, trăiesc undeva, în adîncuri. Emisiunea „Enigme neelucidate”, difuzată de canalul de televiziune Discovery, a prezentat un caz de-a dreptul uluitor, pentru care nu s-a putut găsi nici o explicaţie. Despre ce era vorba, de fapt? Relatăm pe scurt incredibila întîmplare. Într-o noapte, o femeie în vîrstă dintr-un sat siberian se plimba prin pădure, pentru a se bucura de aerul răcoros. Sătenii o numeau Tamara Mare, pentru a o deosebi de nora sa, pe care o numiseră Tamara Mică. Deodată, Tamara Mare aude un zgomot asemănător cu un scîncet. Îndreptîndu-se în direcţia zgomotului, ea descoperă ceva asemănător unui copilaş. Fiind întuneric, nu a putut să-şi dea seama imediat despre ce era vorba şi, crezînd că este un copil aruncat de cineva sau rătăcit, îl duce acasă. Rămîne însă uimită cînd constată că fiinţa găsită de ea în pădure nu prea semăna cu o fiinţă de pe planeta noastră. Era micuţ şi negricios, avea un cap asemănător cu o cască şi, pare-se, nu avea organe sexuale. Cu toate acestea, Tamarei i s-a făcut milă şi l-a păstrat în casă. L-a botezat Alioşenka şi l-a îngrijit ca pe copilul ei. Cînd i-a dat să mănînce, a constatat cu uimire că Alioşenka înghiţea ceea ce-i dădea ea fără să mestece. Din păcate, însă, Tamara Mare s-a îmbolnăvit şi a fost dusă la spital. Acolo, ea a avertizat personalul spitalului că are un copil acasă care a rămas singur, dar nimeni n-a crezut-o. Peste cîteva zile, Tamara Mică s-a dus în casa soacrei sale, ca să vadă ce s-a întîmplat cu micul ei protejat, dar acesta decedase deja. Ea a anunţat poliţia, care a luat cadavrul şi l-a dus pentru a fi investigat. În urma cercetărilor, s-a constatat că ADN-ul nu era cel al unei fiinţe umane. Nimeni nu a reuşit să ofere o explicaţie plauzibilă cu privire la această mică fiinţă, atît de deosebită de semenii noştri.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI