Tărîmul de dincolo (5)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Ideea existenţei unor tărîmuri de dincolo nu poate fi disociată de cea a existenţei unor făpturi asemănătoare, dar, în acelaşi timp, foarte diferite de semenii noştri. În capitolul intitulat „Locuitorii tărîmului interzis“, din lucrarea „Dispariţii neelucidate în Marile Războaie“, Dan Apostol relatează cazuri de fiinţe ciudate, care păreau a nu avea origine pămînteană. Aflăm din acest capitol că, între Secolele VII şi XIV, au fost semnalate în Europa, dar şi în cele două Americi, cazuri ciudate de pitici, despre care se spunea că ar trăi în interiorul pămîntului. Existau, desigur, pigmeii, care fuseseră descoperiţi de egipteni şi aduşi în Italia de către romani, totul, însă, ieşind la iveală abia în epoca Renaşterii. În legendele triburilor de indieni din America de Nord, Centrală şi de Sud, în cele scandinave, precum şi în mitologiile saxone, slave, scoţiene, irlandeze şi, mai ales, în vechile tradiţii celte se aminteşte de existenţa gnomilor. Se spunea despre ei că ar fi nişte omuleţi a căror înălţime nu depăşea 1 m şi că trăiau, undeva, în subteran. Că erau fiinţe deosebit de harnice, care cunoşteau procedee avansate de extragere şi prelucrare a metalelor. Precum ciclopii lui Hefaistos, gnomii erau consideraţi, în Evul Mediu timpuriu, drept cei mai mari meşteri în metalurgie. Se considera că toţi eroii acelei perioade – Beowulf, Arthur, Siegfried, Tristan – aveau arme, scuturi şi armuri lucrate de gnomi. Dacă aceştia sînt doar personaje de legendă, a căror existenţă nu a fost niciodată dovedită, Robin Hood este, fără îndoială, un personaj real. Nu se ştie exact dacă a fost un om liber, numit pe atunci „yeoman“, sau „gentry“, adică un mic nobil de ţară, amănunt fără o prea mare importanţă. Cert este că acest bărbat, intrat în legendă datorită curajului său, a luptat, timp de aproape 30 de ani, în Anglia, pe timpul regilor Richard Inimă de Leu şi Ioan Fără de Ţară, pentru triumful ideii de libertate şi dreptate socială, în apărarea celor oprimaţi de nobilii cei mari şi de autoritatea ecleziastică, a participat la revolta baronilor împotriva regelui Ioan Fără de Ţară. Un fapt cert, atestat documentar, este conferirea titlului de scutier regal de către Richard Inimă de Leu. Stejarul din Sherwood a devenit astfel un monument naţional. De-a lungul timpului, în jurul „veselei cete“ care-l însoţea permanent pe Robin Hood s-au ţesut numeroase legende, care, pînă la urmă, s-au dovedit a fi adevărate. Să fie, oare, adevărat şi faptul că din „vesela ceată“ a eroului nostru ar fi făcut parte şi gnomii Hob şi Ket?

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI