Tărîmul de dincolo (6)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Se spune că gnomii Hob şi Ket, care făceau parte din „vesela ceată” a lui Robin Hood, erau printre ultimii reprezentanţi ai unei specii de oameni mici de statură. Ei trăiau în peşteri şi tuneluri subterane în Anglia, înainte de instalarea acolo a celţilor. Astfel de „pitici de pămînt” sînt, însă, menţionaţi şi în alte zone ale Europei. În anul 1138, călugării unei mînăstiri din Germania au găsit în beciul lor, unde îşi păstrau alimentele, un pitic negru. Au încercat să comunice cu el, dar nu le-a răspuns la nici o întrebare. L-au scos din beci şi au insistat să descopere cam cine ar putea fi această creatură ciudată recurgînd la semne, dar nici aşa nu au avut succes. Au luat atunci hotărîrea să-l ducă înapoi în beci şi să-l ţină sub observaţie, ca să vadă ce face. Îndată ce l-au lăsat liber, piticuţul s-a repezit la zidul dinspre apus, a scos o piatră şi a dispărut într-un tunel, de existenţa căruia călugării nu aveau habar. Le-a fost imposibil să afle ceva despre pitic. Gaura din zid era mult prea mică pentru ca un om să poată intra acolo, aşa că au fost nevoiţi să se lase păgubaşi. Istorioara aceasta ar fi fost demult dată uitării dacă n-ar fi fost menţionată într-o cronică, scrisă de unul dintre călugări. Dan Apostol, în lucrarea sa „Dispariţii neelucidate în marile războaie”, face referiri şi la alte istorioare asemănătoare. În perioada cuprinsă între Secolele XII şi XIV, cîţiva erudiţi – englezul Roger Bacon, francezii Geoffroy de Villehardouin şi Guillaume de Machaut – menţionează că în sudul Franţei, în jurul anului 1240, a trăit un cavaler rătăcitor absolut neobişnuit. El era foarte înalt pentru acele timpuri, cînd statura medie era de 1,45 m. Avea păr lung şi negru şi era deosebit de frumos. Vorbea mai multe limbi europene, dar şi limba latină. Straniul cavaler, frumos şi erudit, se remarca şi printr-o înaltă statură morală. El lupta întotdeauna de partea celor slabi şi neajutoraţi. Era veşnic însoţit de doi pitici, de fapt doi bărbaţi tineri foarte scunzi, înălţimea lor nedepăşind 1 metru. Cronicile epocii menţionează numeroasele fapte de vitejie ale straniului trio, care ajunsese să fie cunoscut peste tot în Europa. Totul are, însă, şi un sfîrşit. Finalul celebrului trio a avut loc în timpul asediului unui castel din Burgundia, cînd faimosul cavaler a fost grav rănit. Veniţi la căpătîiul lui, medicii au constatat că frumosul cavaler era, de fapt, o femeie. Pe scutul său, care-i ţinea loc şi de blazon, era scris „Noche”, noapte, în limba spaniolă. Rana sa nu a putut fi tratată, aşa că „frumoasa Noche” le-a cerut celor doi însoţitori ca, după moartea sa, să fie dusă într-un loc numai de ei ştiut.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI