Tărîmul de dincolo (7)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

După moartea frumoasei ce trecuse drept cavaler atîta amar de timp nu s-a mai vorbit nimic şi nu a mai apărut nimic în cronici. Istoricii au negat vehement realitatea existenţei enigmaticei „Noche”. Dan Apostol menţionează cu multă ironie că francezii au avut o singură luptătoare – faimoasa Jeanne d’Arc – şi că sfîrşitul ei a fost cît se poate de tragic. Surpriza a venit mult mai tîrziu, abia în anul 2000, cînd, în luna septembrie, cîţiva arheologi tineri au efectuat săpături în ruinele unei abaţii din provincia Languedoc, lîngă oraşul Béziers. Au găsit acolo un sarcofag de piatră care, în ciuda timpului scurs, se conservase perfect. Sarcofagul a fost descoperit în ceea ce fuseseră nişte cripte construite sub temelia capelei. În interiorul sarcofagului era un schelet vechi de 7 secole, îmbrăcat în armură completă, purtînd coif şi o sabie lungă. Pe atunci, o astfel de sabie se numea „Broadsword”. S-a stabilit că acest schelet era al unei femei cu o înălţime de 1,82 m. Cele cîteva şuviţe de păr indicau faptul că femeia fusese brunetă. În afara armurii şi a unei cămăşi de zale, femeia nu avea nici un fel de podoabă, iar pe sarcofag nu exista nici o inscripţie. Cu toate acestea, existau indicii clare că era vorba despre faimoasa „Noche”. În primul rînd, avîndu-se în vedere înălţimea ei. Pe vremuri, oamenii erau mult mai scunzi decît astăzi. Nu mai departe de Secolul XIX, oamenii nu atinseseră nici pe departe înălţimea pe care o au în zilele noastre. Se ştie cu siguranţă că una din victimele lui Jacques Spintecătorul avea o înălţime de 1,65 m, ceea ce-i atrăsese porecla de „Lungana”. Mai este, oare, nevoie să amintim că regina Victoria avea doar 1,50 m? Cu ocazia acestor săpături s-a mai făcut şi o altă descoperire, care atestă fără umbră de îndoială că povestea frumoasei luptătoare nu era doar o simplă legendă. În aceeaşi criptă fuseseră înmormîntaţi şi 2 bărbaţi a căror vîrstă nu a putut fi determinată. Aveau o înălţime de doar 1,05 m, craniile lor prezentînd caractere mixte, euro-asiatice. Aceştia erau cei 2 însoţitori ai cavalerului necunoscut sau, mai degrabă ai frumoasei şi misterioasei Noche. Nimeni n-a ştiut vreodată de unde veneau cei 2 pitici. Se poate presupune că ar fi fost rezultatul amestecului între parteneri de origine europeană şi asiatică, dar realitatea este mult mai complexă. Culoarea pielii lor era extrem de ciudată, un albastru vineţiu, neîntîlnit la nici una din rasele cunoscute de pe planeta noastră. Începînd cu Secolul XIV, menţiunile cu privire la pitici trăitori sub pămînt, gnomi sau elfi, apar din ce în ce mai rar. Trebuie, însă, luat în seamă şi faptul că Inchiziţia devenise foarte puternică şi, mai ales, extrem de temută, ceea ce a făcut ca oamenii să nu mai aibă curajul de a relata astfel de întîlniri. Reprezentanţii temutului tribunal i-ar fi întemniţat imediat şi i-ar fi supus torturii pentru a mărturisi legăturile lor cu Satana. S-ar putea, desigur, susţine că, în urmă cu cîteva secole, ar fi existat o specie de oameni mărunţi, dar atunci ar fi trebuit să fie descoperite mai multe schelete, ceea ce nu s-a întîmplat. Întrebarea rămîne: cine erau, oare, aceşti oameni mărunţi menţionaţi în Antichitate şi în cronicile Evului Mediu?

Sfîrşit

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI