Te-or dărîma, biserică străveche…

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Te-or dărîma, biserică străveche,

Şi ziduri noi şi drepte-or să ridice,

Căci cele vechi plecatu-s-au de-o vreme,

Şi cărămizile-au pornit să pice.

 

Clopotniţa, de-un sfert de veac aproape

Strîmbatu-s-a şi gata e să cadă, –

Clopotniţa cu trepte putrezite,

În care ne urcam cu toţi, grămadă.

 

Altarul sfînt, altarul trist şi rece

Acuma plin de fum şi de miresme-i

Dar mîine îl vor dărîma zidarii

Să facă loc mai larg catapetesmei.

 

Într-un ungher uitat, pustiu, vor pune

Grămadă, învechitele-ţi icoane

Şi altora, din alte ţări aduse,

Le-or atîrna inelele-n piroane.

Un şir de sfinţi cu barba pieptănată

Cu păr frumos şi despărţit în două,

Cu hainele ţesute-n fir de aur

Privi-vor din catapeteasma-ţi nouă.

 

Din chipul sfinţilor bătrîni, cucernici,

Un maldăr de moloz o să rămîie,

Căci meşterii vor dărîma şi bolta

Că prea e afumată de tămîie…

 

Te-or dărîma, biserică străveche,

Dar tot tu pentru mine vei rămîne,

Oricît de nouă şi de zugrăvită

Şi-oricît vei fi de-mpodobită mîine.

 

Iar preotul bătrîn, cu ochii limpezi,

Cînd va citi psaltire şi canoane

Adeseori ne va aduce-aminte

De sfinţii blînzi, din vechile icoane…

Victor Eftimiu

COMENTARII DE LA CITITORI