Te salut, generaţie de aur!

in Cioburi de gînduri

„Mult se leagănă cel vînt
Cînd ostaşii cîntă,
Şi cînd păru-ţi fluturînd
Îl revăd în gînd.
Refren:
Hei, draga mea,
Frumoasă ca-ntr-un vis,
Aseară iar ţi-am scris,
Hei, draga mea,
De tine-mi este dor
La tine-aş vrea să zbor“.
Da, cît de mult aş vrea să zbor către acea generaţie de militari t.r., care s-a calificat în finala pe ţară la Cîntarea României, interpretînd, pe patru voci, cîntece ostăşeşti, dar şi din repertoriul exigent al marilor coruri de la noi din ţară. Era generaţia lui Mihui, Ardelean, Bocoş, Almăşan şi Josan. Erau voci de excepţie şi caractere de excepţie, aşa cum de excepţie era şi vocea tenorului nostru Pohodnicaru Cornel. Ce repede trec anii! Deşi mai ştiu încă o mare parte din „Luceafărul“, am uitat cîntecul de mai sus. Era unul din cîntecele pentru care eram oprit pe stradă şi felicitat pentru modul în care cîntau ostaşii din unitatea în care lucram. Am uitat şi multe din numele celor care compuneau corul. Uneori, îmi mai aduc aminte cîte un nume şi mă bucur sincer de lumina pe care mi-o aduce. Au fost ani frumoşi de mare şi profundă ardere de sine pentru mai bine şi mai frumos. Au fost ani în care
mi-am dăruit total cea mai frumoasă lumină din viaţa mea. Acum, privind cu nostalgie în urmă, pentru că nu mi-am mai întîlnit niciodată prietenii care au făcut posibilă acea performanţă, îi salut de departe şi de peste timp, mulţumind Domnului că, cel puţin pentru cîteva luni, am reuşit să zburăm împreună atît de frumos. Aşadar, te salut, generaţie de aur! Încă mai aud în mintea mea cele 80 de voci care se despărţeau atît de minunat, în interpretare, după cum era necesar, pentru a face diferenţa dintre un cîntec obişnuit şi artă. Mult se leagănă cel vînt/ Cînd ostaşii cîntă…/ Hei, draga mea,/ Frumoasă
ca-ntr-un vis/ Aseară iar ţi-am scris… Şi ţi-am scris cu lacrima luminii în care ni s-au întîmplat atîtea minuni… Hei, draga mea,/ De tine-mi este dor/ La tine-aş vrea să zbor. A fost odată, ca niciodată…

ILARION BOCA

COMENTARII DE LA CITITORI