Te votăm de nevoie – nu din convingere!

in Editorial

Motto: ,,Mă fascinează reputaţiile clădite pe neatenţia noas­tră” (Eugen Barbu – ,,Caietele Principelui”)

Este primul an în care nu am ajuns la parastasul lui Corneliu Vadim Tudor. Nu are rost să mint ,,frumos”, am neglijat. Am ,,nesimțit”, mai bine zis… așa cum fac an de an mii de persoane care-i datorează Tribunului cariera, unii chiar sănătatea sau viața lor, ori a unei persoane dragi. Alte sute de mii, chiar milioane, au avut poate singura tresărire patriotică atunci cînd i-au auzit chemarea, discursul minunat, unic… Da, milioane de oameni îi datorează lui Vadim singurele momente de simțire patriotică adevărată din ultimele decenii! Vadim s-a dus – și numai cîteva persoane au mai venit anul acesta lîngă familia îndurerată la slujba de pomenire, oficiată de minunatul preot Emil Cărămizaru. Asta e țara, aceștia sînt oamenii! Cum spunea ironic cineva, ne asemănăm cu cartofii – tot ce avem bun se află în pămînt!

Și, iată, ne aflăm într-un an de grație – în care această ironie se adeverește.

Mă îngrozește gîndul că prietenul și colegul ,,Tano” are dreptate – cea mai puternică forță a naționalismului românesc actual este… Corneliu Vadim Tudor! Și, culmea, acest jurnalist nici nu l-a cunoscut pe Vadim! Mă gîndeam la Pavel, care nu L-a cunoscut pe Isus-omul viu, ci doar L-a întîlnit în duh… Îmi aminteam de acele zeci de mii care au venit la catafalcul Tribunului, stînd ore în șir la coadă, deși mulți mărturiseau că nu l-au cunoscut… și chiar că nu l-au votat! Cam așa ceva și cu cei ce azi au nevoie de un argument pentru atașamentul național – ei îl simt cumva pe cel pe care nu l-au cunoscut, dar care s-a impus… metafizic! Uimitoarea gîndire greacă!… Numai cine nu mai influențează lumea a murit, defineau anticii eleați prezența – dincolo de limitele fizicului!

Totuși, există și reversul medaliei. Fac o paranteză – vorbirea noastră curentă trădează o anume stare de spirit, aceea de nesiguranță, de pierdere a drumului, a identității. Ascultați cu atenție – veți vedea cît de des folosim în frază ,,dar” sau ,,totuși”; este un semn că afirmațiile nu sînt… afirmații, ci niște ipoteze șovăielnice. În comparație, turcii, verii noștri prin ascendentul comun cumano-turanic, au fraza altfel construită – este liniară, fără ocolișuri. Cînd apare un ,,dar/totuși” – ,,lakin” – se face o pauză aproape teatrală, pentru că este un eveniment, o alternativă importantă, nu ceva obișnuit, ca la noi. Chiar și din acest mod de exprimare se vede că Turcia a fost și este o națiune hotărîtă, de aceea a fost și este o putere – iar turcii sînt patrioți și respectă tradițiile. Ceea ce nu mai facem demult noi…

Revin – spuneam că există reversul medaliei la mutarea polului național dincolo de lumea fizică, a existenței, sau a realității noastre eșuate. Pe scurt, nu avem alternativă actuală… în viață! Nici un personaj actual nu are calitățile necesare pentru a deveni un conducător al celor care gîndesc în spirit național! În plus, lipsa de siguranță de care scriam mai sus nu ne definește doar pe noi – ci și pe cei ce vor să preia ștafeta patriotismului, național suveranismului sau naționalismului. Trăim într-o lume în care apare cîte unul ce zice, precum Ecaterina Teodoroiu, ,,Înainte, băieți, după mine”, dar – iată, acel „dar”! – în secunda doi, ,,conducătorul” o ia la dreapta sau la stînga, sau se aruncă la pămînt!

,,Vadim nu dă nici un pas înapoi!”, îmi repeta marele critic literar Mihai Ungheanu, unul dintre stîlpii fenomenului România Mare; Vadim nu se întoarce din drum, încerca Ungheanu să le explice celor mai tineri care nu-l înțelegeau suficient pe Tribun. Putem spune așa despre vreunul dintre cei de acum? Nu, în ciuda aparențelor, noi, cei care mai înțelegem politica, vedem falsul fondului demersurilor ,,naționale”! În spatele unor de­cla­rații frumușele și a unor texte postate pe ,,feisbuc”, nu vedem nimic specific unei intenții serioase! Crearea unei echipe prin atragerea unor personalități, chemarea la adunare a electoratului patriotic (da, mai subzistă așa ceva!), prezentarea unui program, a unor obiective concrete – și alte cîteva elemente obligatorii care să demonstreze că acolo e vorba de substanță, nu doar de formă fără fond! Pentru că, da, din păcate, despre asta e vorba, chiar și în cazul unor pretinse speranțe: sînt doar forme fără fond! Gargară! Voi semnați pentru mine, că în rest eu dau flit și fac cum mă taie capul! Or, ce nu înțeleg acești nici-măcar-epigoni este că numai citind lista celor apropiați de Vadim, încă din 1991, veți putea extrage și un guvern, și un Mare Stat Major! Plus un întreg Serviciu de Informații! Și, nota bene – toți veniți alături de Tribun din patriotism, nu pentru avantaje! Sigur, au fost atrași de articolele și personalitatea lui Vadim – dar și de echipa lui Vadim! Pe care, adevăratul conducător naționalist a știut să și-o creeze încă din primele luni ale revistei, ulterior, ale partidului! Iar asta a fost o politică a lui Vadim, pe toată durata marelui partid! Și, indiferent de ce spune, meritul de a face loc în Parlament unor oameni de valoare – nu „de bani”! – a fost al lui Vadim! Generali, istorici, mari economiști, literați, intelectuali de prim rang au venit în jurul acelei formule ,,antisistem”, care s-a luptat pentru țară și a denunțat desființarea suveranității economice și politice, vînzarea țării! Nimic din toate acestea nu vedem azi, chiar dacă eu și alți apropiați ai Tribunului am ,,bătut șaua” să priceapă unele ,,tinere speranțe”. Dar… nimic, chiar dimpotrivă! Ceea ce mă duce la o concluzie…

După experiența cu Vadim, văzînd că nu pot controla suficient un curent național românesc, stăpînii coloniei au aplicat metoda cea mai simplă și eficientă: crearea de false repere, astfel ca zona națională să fie debusolată și împrăștiată! În plus, crearea unei adevărate inflații de ,,patrioți”. Or, falsitatea ,,reperului” devine clară cînd observi… ceea ce scriam mai sus: lipsa dorinței de a crea o mișcare convergentă a spiritelor naționale! Crearea unei echipe, a unor alianțe, a unei structuri suficient de puternice care să se lupte cu șanse, pentru ceva clar și serios! Votați, fiindcă scriu drăguț pe ,,feisbuc”. Sincer, la ,,România Mare”, și colaboratorii colaboratorilor scriau mai cu substanță decît ,,vedetele” politice actuale. Da, știu, americanii au avut grijă, ,,feisbucul” cretinizează suficient românii… Sau, votați că urlu aprig la televizor, sau că fac spectacole grotești anti nu știu ce, chiar dacă sînt suficient de incult să nu am habar de ceea ce fac… Doamne, ferește-ne de ce va fi peste cîțiva ani!

M-am întîlnit zilele trecute cu avocatul Dan Chitic, un patriot care s-a bătut ca un leu pentru resursele naturale naționale și un creștin devotat, care nu lipsește de la Liturghie; m-am întîlnit și cu Bogdan Duca, politolog și teolog, un spirit luminat și dornic de a-și pune mintea în slujba unei cauze naționale. Credeți că îi cheamă careva dintre cei ce-și spun purtători de steag ai patriotismului? Sau îi solicită cineva pe mulți alți intelectuali cu care schimb impresii – și mai ales dezamăgiri?! Nici pomeneală! Și atunci… ce poți să crezi despre asemenea personaje și despre demersurile lor? Falsuri? Cam așa par!

Ce ne rămîne de făcut? Sigur, ca urmași spirituali ai lui Vadim nu putem vota cu stîlpii coloniei! Da, vom vota acum contra lor, orientîndu-ne către cei ce au cît de cît o umbră de patriotism lucid – nu de șarlatanie sau de radicalism bolnav. Ca patriot nu poți vota slugile străinătății, asta e clar! Dar să nu-și facă iluzii cei ce acum vor beneficia de votul patrioților – cititori ai ,,României Mari”. Nu vor avea mai departe sprijin, dacă nu se raportează la ceea ce am scris în acest articol. Chiar dacă acum vor beneficia de ceva voturi, nu au păcălit pe nimeni – nici dacă asta le-a fost intenția, nici dacă atît i-a dus priceperea! Repet întrebarea: ce ne rămîne de făcut? În primul rînd, să nu-l uităm pe Vadim. Iar la anul, să nu mai lipsim de la slujba de pomenire.

În al doilea rînd, să vedem serios cum putem pune în valoare lecția lui Vadim – crearea unei echipe de valoare. Cred că ar fi cazul ca aici, la ,,România Mare”, care în curînd va apărea într-o formulă mai penetrantă, mai puternică – ei bine, aici să începem un forum de propuneri și dezbateri despre oameni care pot participa la salvarea României. Pentru că, în ciuda multor obstacole interne și externe (mai puternice decît vreodată!), eu sînt sigur că se poate! Nu uitați – ,,Vadim nu dă nici un pas înapoi!”.

DRAGOȘ DUMITRIU

Păreri și opinii